Timp de doi ani, între decembrie 1916 și noiembrie 1918, România s-a aflat sub ocupația Puterilor Centrale. Situat foarte aproape de linia frontului, orașul-port Brăila s-a numărat printre așezările cu mare importanță strategică ale acelei perioade – motiv pentru care orice act de nesupunere din partea locuitorilor a fost aspru pedepsit de autoritățile de ocupație. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Petre Gr. Ionașcu (1892–1920), ziarist care în perioada neutralității României a fost unul dintre criticii îndârjiți ai imperialismului german.
Arestat la începutul lui 1918 ca „șef ” al unui lot de brăileni și ofițeri români evadați din lagăre implicați în „marele spionaj de la Dunăre”, a fost judecat de Curtea Marțială Germană și condamnat la moarte, pedeapsă comutată la 10 ani de închisoare. Mai întâi a fost trimis în exil forțat la Râmnicu‑Vâlcea, apoi închis la Gross‑Strehlitz, în Silezia. Foarte slăbit din cauza tratamentului inuman din detenție, Petre Gr. Ionașcu, protagonistul celei mai importante filiere de spionaj deconspirate în zona Dunării de Jos, a murit la puțină vreme după încheierea conflagrației.
Povestea vieții lui este una despre trădare, patriotism, solidaritate umană, cruzime și dragoste în vremuri grele, de război.
„Romanul scris de Petre Gr. Ionașcu este o incursiune prin experiența carcerală a «gazetarului‑spion». Ionașcu descrie, în cuvinte simple și pline de sensibilitate, traseul prin universul concentraționar german din anii Marelui Război, uzând de experiența unui vechi ziarist care știe să plaseze anterior acestor evenimente momentele emoționante ale execuțiilor al căror martor a fost în vara lui 1917.” (Cristian Constantin)
