După cele două volume monumentale în care abordează istoria politică și militară a României în perioada Războiului Rece – Ferește-mă, Doamne, de prieteni (2011) și Cei dintâi vor fi cei din urmă (2015) - și care au schimbat paradigma prin prisma căreia privim istoriografia României, Larry Watts analizează în profunzime evenimentele și acțiunile care au conturat politica României în anii de confruntare dintre Est și Vest într-o nouă lucrare de mare anvergură, Oaia alba-n turma neagră: Politica de securitate a României în perioada Războiului Rece. Data estimată a apariției: 30 mai.
Într-o serie de studii de caz, Larry Watts examinează motivațiile și metodele pe care România le-a folosit pentru a-și scoate armata și serviciile de informații de sub controlul sovietic după moartea lui Stalin; detaliază rolul pe care l-a jucat Criza Rachetelor din Cuba, în 1962, în a determina România să conceapă politici inovatoare în domeniul dezarmării și al dezangajării militare; analizează felul în care Bucureștiul a intermediat contactele între Washington și Hanoi în timpul Războiului din Vietnam; și explicitează modul în care și-a folosit calitatea de membru al Pactului de la Varșovia pentru a influența politica Moscovei și a transforma agenda de securitate a alianței.
De asemenea,lucrarea prezintă în detaliu eforturile Kremlinului și ale aliaților săi loiali, de la începutul anilor ’60 până la sfârșitul lui 1989, pentru a „neutraliza” impactul „cursului special” adoptat de România – mai cu seamă referitor la disputele privind identitatea și sensibilitățile populației din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească - discreditând țara, poporul și conducerea ei și folosind tehnici de dezinformare care s-au dovedit extrem de influente în rândul analiștilor occidentali, în speță americani.
Autorul subliniază faptul că acțiunile politice ale României nu au fost concepute doar, și nici măcar în primul rând, pentru a se opune Uniunii Sovietice – o percepție eronată care a dus deseori la interpretări greșite ale eforturilor depuse de România pentru a ajunge la o înțelegere echitabilă cu Moscova. Politica Bucureștiului a fost structurată pornind de la un obiectiv mai amplu – acela de a atrage Uniunea Sovietică spre o abordare consultativă instituțională și pentru a crea un climat global de securitate care să împiedice Moscova să folosească unilateral forța militară coercitivă, susținând concomitent dezideratul de egalitate al statelor mici și mijlocii pe scena internațională - împingând necontenit conducerea sovietică pe calea dezarmării nucleare și a unei abordări a relațiilor interstatale pe baze eliberate de considerente ideologice.
