Personalitate complexă din legendă populară românească, Vlad Țepeș se dezvăluie în numeroase ipostaze, care îl pun în valoare că o figura istorică permanent prezența, deși în cronicile străine el fusese mult controversat. În mentalitatea populară românească, el devine simbolul eroului justițiar, de o mare cinste și dreptate care s-a contopit cu cerințele neamului sau și ale momentului istoric. Despre Vlad Țepeș s-a spus că ura hoția și era cel mai aspru dușman al hoților. Se știe în mod real că domnitorul instituise pedeapsa înspăimântătoare a tragerii în țeapă pentru toți cei care erau prinși furând. (Mihai Alexandru Canciovici, Studiu introductiv)
Fragment din carte:
„Și dacă s-a văzut copleșit de numărul cel mare al turcilor, în care zadarnic secerase o noapte întreagă, cu gând că i-o răpune, a dat viteazul porunci să se ascundă în codri oastea ce brumă îi mai rămăsese. Apoi în fruntea ei și pe poteci ascunse, a mers maria-să în munți la cetatea ce-și clădise pentru vremuri grele și care-i purta numele: Cetatea lui Țepeș. Acolo s-a închis între ziduri și, stand zile întregi, se ruga întruna lui Dumnezeu să aducă vremuri mai bune pentru neamul nostru și plângea cu multă jale, gândindu-se la vitejii căzuți în lupta cu păgânii.
Turcii însă s-au luat după el și, cercetând, i-au aflat culcușul sus în munți, pe Valea Argeșului. și atunci s-a pornit cu toții câtă frunză și iarbă: iar când s-au apropiat de culcușul lui Vodă, au tăbărât mai în vale. Apoi căpetenia lor și-a ales câțiva turci pe sprânceană și i-a pornit pe dealuri, mai în apropierea stâncii pe care era așezată cetatea, să cerceteze cam câți voinici ar avea Vodă și în care loc anume or putea așeza tunurile, că de acolo să poată bate păgânii cetatea mai cu folos. Căutau, vedeți dumneavoastră, locul cu norocul, de unde se silească pe Țepeș a ieși din ascunzătoare, că să poată fi răpus.
Dar nu le-a ajutat Cel-de-sus.
Că... s-au dus ei turcii, nu-i vorba, și, cercetând, au găsit tare bun dealul Pietraria, mai în partea cealaltă de unde e stanca pe care se vede cetatea; bun pentru tunuri fiind mai înalt decât stanca de care ne fu vorba, și bun pentru că dealul Pietraria putea folosi și că drum de căruțe.
Dar între turcii trimiși că iscoade era și un nepot al celui urmărit, nepot pe care Vlad-Vodă îl știa de mic între turci.”