Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Lev Tolstoi

Lev Tolstoi

Lev Tolstoi a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.


Cadavrul Viu. Puterea Întunericului

Cadavrul Viu. Puterea Întunericului

FEDIA: Nu, sunt un cadavru! Da… Ei, vezi dumneata… Dumneata poți să-ți spun totul și, la urmă urmei, s-a întâmplat demult și nici nu-mi șți numele adevărat. Iată cum s-au întâmplat lucrurile. Când am adus-o pe soția mea la limita răbdării, după ce risipisem toți banii de care putusem să fac rost și devenisem de-a dreptul insuportabil, această a avut lângă ea un protector. Nu-ți închipui că era vorba de ceva murdar sau josnic – nu, era prietenul meu și un om foarte de treaba, numai că era exact opusul meu! și, cum în mine e mult mai mult rău decât bine, e clar că el era bun – un om foarte bun chiar: onorabil, serios, controlat și, într-un cuvânt, virtuos. O cunoștea din copilărie și o iubea. Când ea se măritase cu mine, prietenul meu se resemnase. Dar apoi, când am devenit îngrozitor și o chinuiam, a început să vină mai des pe la noi. Eu chiar îmi doream să vină. S-au îndrăgostit unul de celălalt, iar, între timp, eu m-am dedat viciilor și mi-am părăsit soția din proprie voință. și-apoi… mai era și Masă. Chiar eu i-am sfătuit să se căsătorească. Nu voiau, dar eu am devenit din ce în ce mai insuportabil, și într-un final s-a ajuns la…PETUsKOV: La ce se întâmplă de obicei?FEDIA: Nu, sunt convins; știu sigur că legătură lor a rămas castă. El e un om credincios și consideră că uniunea fără binecuvântarea Bisericii e un păcat. Așa că au început să-mi ceară să fiu de acord cu divorțul. Ar fi trebuit să iau vină asupra mea. Ar fi trebuit să spun tot felul de minciuni… și nu am putut! Crede-mă, mi-ar fi fost mai ușor să-mi iau zilele decât să spun asemenea neadevăruri – și chiar mi-am dorit s-o fac. Dar apoi o prietenă a venit la mine și m-a întrebat: „Dar de ce s-o faci?” și a făcut toate aranjamentele. Am scris o misivă de bun-rămas și, a două zi, hainele, carnețelul de buzunar și scrisorile mele au fost găsite pe malul răului. Eu nu știu să înot.PETUsKOV: Da, dar cadavrul? Pe-asta nu l-au găsit!FEDIA: Ba da! Închipuie-ți numai!..


2500 lei

În stoc
Despre Dumnezeu și om

Despre Dumnezeu și om

Ultimii ani ai vieți îl găsesc pe Tolstoi la moșia de la Iasnaia Poliana, trăind că un mujic. Lăsase în urmă societatea mondenă petersburgheză, onorurile, ba chiar și propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, în răspăr cu autoritățile laice și cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credință în care puțini îl puteau urmă. Găsise un fel de-a se exprimă mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, în singurătate, stă de vorba cu sine despre Dumnezeu și oameni, iar jurnalul, care l-a însoțit permanent, e spațiul unde pune întrebări infinite, unde caută să înțeleagă și să se exprime altfel decât o făcuse în romane.Aceste meditați au fost cenzurate în edițiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietică putea acceptă „stilul“ lui de mujic, dar nu și spiritul care se împotrivea oricărei revoluți.Fragment din roman:„A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi manifestarea Lui. Conștiința manifestării Lui este cea mai limpede (înainte de toate) în mine. Dar nu pot să nu văd manifestarea Lui pretutindeni: în cer, pe pământ, în piatră, în nisip, în stele. Deosebirea dintre aceste manifestări e doar că unele sunt mai apropiate de mine (nu că loc, ci că natură a manifestării), iar altele mai îndepărtate. Cu cât sunt mai apropiate de mine, cu atât pot și trebuie să le iubesc mai mult. Cele mai îndepărtate de mine sunt pământul, piatră, nisipul, cerul, planetele. E firesc să le iubesc și pe ele, dar copacul, plantă sunt mai apropiate de mine, și le iubesc mai mult, încă mai mult iubesc animalele, iar cel mai mult pe cel mai apropiat de mine, pe om. Însă și mai mult, mai mult decât orice pe lume, nu pot să nu mă iubesc pe mine, eul meu, dar nu eul corporal, mizerabil, care trebuie fie la fel de departe de mine că orice animal, ba chiar că piatră sau nisipul, ci eul spiritual, pe care dacă îl iubesc ajung la iubirea însăși, iubirea față de tot. Egoismul corporal e respingător, dar nu există nimic mai presus de egoismul spiritual, de transferul conștiinței tale în eul spiritual, veșnic, universal. Acest transfer se face prin iubire și aduce cu sine un bine care te face să nu-ți mai dorești nimic altceva. Cum să nu-i mulțumim Celui care ne-a dăruit acest bine?! (11 mai)De ce nu accept deloc prezența vieți în piatră, nisip, dar nu resping posibilitatea vieți în stele? Probabil pentru că piatră o cunosc prin toate simțurile mele, și nu găsesc viață din ea, dar stelele le cunosc numai prin simțul văzului, și de aceea accept posibilitatea vieții. Dar asta nu demonstrează că în piatră nu există viață, iar în stele poate fi, ci doar că cele cinci simțuri exterioare ale mele sunt insuficiente pentru a pătrunde în viață pietrei. (11 mai)Una dintre greșelile principale care împiedică împlinirea legii iubirii e ideea că pentru a trăi în conformitate cu învățătură iubirii e nevoie că fiecare om în viață lui să înfăptuiască deplin legea iubirii. Nu e necesară înfăptuirea, deplină înfăptuire e imposibilă, dacă s-ar savarsi n-ar mai există viață, e necesară doar apropierea de înfăptuire. Această apropiere reprezintă viață și binele ei. (11 mai)De obicei, pentru oameni învățătură e deplină înfăptuire a legii iubirii și, văzând imposibilitatea acestei înfăptuiri pentru fiecare în parte și pentru toată omenirea în momentul de față, rezolva problema acceptând că învățătură e minunată și, în același timp, irealizabilă. Pe unii asta îi duce la negarea oricărei religii, pe alți la o pervertire a creștinismului în care imposibilitatea de a înfăptui pe deplin învățătură e corectată prin har, credință în mântuire și taine. Această greșeală ii abate pe oameni de la înțelegerea limpede a vieții ce decurge din învățătură iubirii, după care scopul vieții e această apropiere de desăvârșire. Apropierea trebuie să fie neapărat gradată, începe cu atingerea primelor trepte ale desăvârșirii, apoi a următoarelor s.a.m.d. (11 mai)”..


4500 lei

În stoc
Evanghelia pe scurt

Evanghelia pe scurt

Iubeam, eram iubit, aveam copii frumosi, aveam glorie, sanatate, vigoare fizica si morala. Eram in stare sa cosesc ca un taran, sa lucrez zece ore incontinuu, neobosit. Dar deodata viata mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinte, nu mai aveam ce sa-mi doresc. Adevarul este ca viata era absurda. Ajunsesem pe marginea prapastiei si vedeam ca in fata mea nu era altceva decat moartea. Eu, omul viguros si fericit, simteam ca nu mai puteam trai. - Lev Tolstoi, jurnal Ai citit Evanghelia pe scurt a lui Tolstoi? As putea spune ca, la vremea ei, cartea asta m-a tinut in viata. Daca n-o stii, atunci n-ai cum sa-ntelegi ce inraurire poate avea asupra cuiva. - Ludwig Wittgenstein, corespondenta Cititorii de toate convingerile ar avea de castigat citind aceasta lucrare, deoarece modul in care procedeaza Tolstoi dovedeste ca mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus si celor care nu se regasesc in structurile bisericesti vizibile. Evanghelia pe scurt aduce in prim-plan invatatura lui Isus si necesitatea urmarii acesteia. In fond, la ce i-ar folosi unui crestin sa-si insuseasca diferitele subtilitati ale dogmelor, daca aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar in repetarea unor ritualuri si in respectarea unor obiceiuri? Tolstoi sustine in mod radical urmarea invataturii lui Hristos ca o calea desavarsirii. Speram ca aparitia acestui volum sa dea nastere unor reflectii, in toata libertatea, asupra locului invataturii Evangheliei in viata personala si in societate. - Wilhelm Tauwinkl..


3990 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă