Lumea interioară a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvăluie cu sinceritate și fără ocolișuri în Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educație superioară, cultivat, dar frământat de neliniști spirituale și de o îndoială care îl macină lăuntric, aducându-l pe marginea prăpastiei.
Tolstoi analizează întrebările fundamentale ale omenirii în raport cu divinitatea, dorește să afle care este menirea lui în această lume și de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare călătorii spirituale a unui om care la un moment dat a încetat să creadă în Dumnezeu și a pornit pe ceea ce el însuși consideră a fi o cale greșită, un drum al orgoliului, al plăcerilor deșarte, care nu duc nicăieri.
De fapt, autorul se află în căutarea sensului propriei existente și al vieții în ansamblul ei, iar mărturia să poate sluji drept punct de plecare pentru o reflecție sinceră și lucidă asupra credinței și sistemului de valori personale.