Prima versiune a acestei scrieri a fost un text pe care Wittgenstein l-a dictat în engleză câtorva din studenţii săi de la Cambridge, în anul universitar 1934–1935. Cea mai mare parte a manuscrisului a fost rescrisă în germană în toamna anului 1936. Aici Wittgenstein arată, pentru prima dată, cum folosirea a ceea ce a numit „jocuri de limbaj“ poate conduce la clarificări esenţiale şi, pornind de la acestea, la înlăturarea impresiei atât de puternice şi persistente că există „probleme filozofice“. Textul de faţă a precedat în mod nemijlocit şi a pregătit elaborarea primei părţi a Cercetărilor filozofice, piesa cea mai reprezentativă a filozofiei târzii a lui Wittgenstein. El se recomandă, aşadar, ca o bună introducere pentru înţelegerea spiritului cu totul aparte care animă această filozofie.
„Este o boală foarte obişnuită şi foarte răspândită a minţii să postulăm, în spatele tuturor acţiunilor oamenilor, stări ale minţii din care «izvorăsc» acţiunile. Astfel apar pseudo-explicaţii de genul: această acţiune izvorăşte din caracterul omului, comportarea din caracterul poporului etc. etc. (Ne linişteşte să spunem ceva care are forma unei explicaţii.) – Presupune că cineva ar spune: «Moda se schimbă deoarece gustul oamenilor se schimbă.» – Iar dacă un croitor inventează acum o altă croială a fracului decât în anul precedent, de ce trebuie oare ca ceea ce noi numim schimbarea gustului său să nu constea, parţial sau în întregime, tocmai în aceea că el schimbă croiala?” (Ludwig Wittgenstein)
