Luigi Pirandello

„Biblioteca pentru Toţi” iniţiază prima serie de literatură universală dedicată scriitorilor laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură. Colecţia „Nobel” cuprinde selecţia celor mai reprezentative opere ale lor.„Pe măsură ce talentele mele reale se dezvoltau, mă lăsau complet neputincios în faţa vieţii, aşa cum devine orice artist adevărat, capabil doar de gândurile şi simţirile sale. Gânduri pentru că am simţit şi simţiri pentru că am gândit. De fapt, sub puterea iluziei de a mă crea pe mine însumi, am creat doar ce am simţit şi ce am fost în stare să cred.” (Luigi Pirandello, Discurs la Stockholm, 1934)„Subiectele preferate ale lui Pirandello sunt viaţa şi arta, adevărul şi minciuna, realitatea şi iluzia, adică esenţa însăşi a teatrului.” (Alice Georgescu)„Pirandello nu este numai un precursor al poeticilor care se pot revendica de la suprarealism sau expresionism, ci un exponent plenar al crizei intelectuale, de la care se desprind drumurile confuze, fără de lumini şi perspective.” (Alexandru Balaci)..

„Problematica adevărului este centrală în opera lui Pirandello. Ceea ce-l tulbură pe personajul pirandellian, împingându-l uneori la autodistrugere, este tocmai confruntarea cu adevărurile celorlalţi, care sunt pentru el tot atâtea neadevăruri: el descoperă cu uluire că tot ce crede, uneori chiar cu sfinţenie, despre sine şi lumea lui nu este perceput la fel şi de semeni, care, de cele mai multe ori, văd şi simt exact contrariul. Acest relativism, care depăşeşte sfera cunoaşterii, devenind determinare ontologică, este trăit cu consecinţe diferite, dar întotdeauna dramatice, de mulţi protagonişti ai nuvelelor.Viziuni despre sine şi lume clădite în timp, ordini meticulos construite, lupte duse pentru afirmarea propriilor adevăruri, sentimente de prietenie şi de iubire, întregi microuniversuri se năruie la întâlnirea dezvrăjită cu adevărul celuilalt, întocmai ca nişte castele din cărţi de joc. În imaginarul pirandellian doar moartea mai rivalizează, în efectele sale devastatoare, cu conştientizarea acestui relativism.” (Miruna Bulumete)..