Peciorin este un tânăr ofițer egocentric și cinic, care nu crede în nimic. Cu nepăsare, se joacă cu sentimentele femeilor și cu buna-credință a bărbaților. În chip emblematic, Peciorin ajunge să se dueleze cu Grușnițki, cel care îi fusese până nu demult prieten și confident. După ce călcase în picioare sentimentele acestuia și pe ale femeii de care prietenul lui era îndrăgostit, concepe un plan diabolic, folosindu-se de slăbiciunea pe care adversarul o are, încă, pentru el. Iar acest duel pare să îl prevestească pe acela în care, la un an de la publicarea romanului, va fi ucis, la nici douăzeci și șapte de ani, însuși Lermontov, urmându-i astfel în poezie, dar și în destin lui Pușkin.
În ultima parte, ni se oferă o posibilă cheie de înțelegere a romanului, sub forma unei întrebări finale. Ce ne guvernează viața: destinul sau liberul-arbitru? Este Peciorin definitiv condamnat, prin firea lui înnăscută, să aducă doar suferință celor din jur și lui însuși?
