Naziștii îmi spuneau pe nume

Putini oameni stiu ce inseamna sa petreci trei ani in inima infernului de la Auschwitz. Si mai putini inteleg ce inseamna sa ai o functie in administrarea lagarului, sa fii in acelasi timp o prizoniera care poate fi executata in orice moment si singura care poate incerca sa salveze de la moarte alte detinute slabite, bolnave si infometate.Magda Hellinger a ajuns la Auschwitz in martie 1942. Deportata din Slovacia la doar 25 de ani, ea a fost fortata sa invete rapid regulile unui sistem criminal, pentru a-si salva propria viata, dar si pentru a ajuta alte femei sa supravietuiasca.Inca din primele sale zile in lagar, ea a fost inclusa in sistemul de administrare a acestuia, castigand treptat increderea nazistilor si primind tot mai multe responsabilitati. Magda i-a intalnit pe unii dintre cei mai periculosi criminali nazisti: de la temutul doctor Josef Mengele, la sangerosul comandant al lagarului Josef Kramer, dar si-a ascuns intotdeauna teama, totul pentru a-si putea continua misiunea: aceea de a salva, cu orice pret, cât mai multe vieti cu putintă.Datorita curajului sau, ea si alte femei au reusit sa paseasca din nou spre libertate, purtand cu ele povesti pe care nu avem voie sa le uitam niciodata.„Intr-o zi, cuprinsa de disperare, am trecut la actiune. Stiind ca prizonierele din fiecare coloana nu fusesera inca numarate, am ales in jur de cincizeci de fete din grupul destinat camerelor de gazare, ordonandu-le sa ma urmeze fara sa puna intrebari, si m-am intors cu ele in lagar. Am ales doar cincizeci in speranta ca nimeni nu le va observa lipsa. Si nu m-am inselat – caci am scapat basma curata. Lucrurile s-au desfasurat atat de repede, incat nimeni nu si-a dat seama de ceea ce se intampla. Nu puteam sa le salvez pe toate, dar am reusit sa salvez cateva, macar pentru inca o zi.” - Magda HellingerAcum, multumita efortului fiicei sale Maya, povestea Magdei este in sfarsit gata sa iasa la lumina...