Exista o putere, o vindecare si o lumina pe care o mama le primeste cand da nastere copilului ei. Aceasta capacitate de a-i cunoaste sufletul copilului sau ii da puteri vindecatoare, pentru ca ea stie cum sa-l faca din nou, atunci cand el nu mai stie cine este. O mama iti da viata de mai multe ori, de fiecare data cand parti din tine mor, prin felul ei absolut in care te iubeste.
Puterea unei mame asupra copilului ei este parte din puterea Creatorului asupra intregii creatii. Mama este primul arhitect al Universului tau interior, si parti din ea devin elemente constitutive ale sinelui tau intreg, din care te dezvolti, de la primul gangurit pana la prima deceptie din dragoste. Felul in care mama te iubeste este modul in care si tu vei iubi. Modul in care mama nu te iubeste va deveni zidul pe care il vei ridica in fata iubirii celorlalti. Lumea emotiei in care traieste mama ta este lumea in care tu vei creste. Absenta iubirii materne este o rana foarte dificil de vindecat, pentru ca e ceva imposibil de inlocuit. Senzatia ca esti abandonat de cea care te-a adus pe lume, neincrederea constanta in puterile proprii, indoiala si confuzia cu privire la fiecare om care intra in viata ta, teama ca nu vei putea sa apartii niciunui om, toate sunt simptome ale lipsei acestei iubiri.
Mama mea a primit de la mama ei o lume a iubirii, a cautarii neobosite a adevarului si a compasiunii fara conditionare. Este o lume in care prima data am pasit eu, apoi sora mea. Astazi suntem la adapostul iubirii pe care bunica noastra, Ana, l-a construit in sufletul mamei noastre. De dincolo, ea a vegheat in taina si a ascultat cu aceeasi iubire, cand mama, apoi fiecare dintre noi am strigat: "Mama, vindeca-mi sufletul".
