Jane Austen aduce în literatura universală, prin opera sa restrânsă ca dimensiuni, însă bogată prin perfecțiunea scriiturii, nota de modernitate care avea să marcheze pentru totdeauna evoluția romanului și preferințele publicului cititor: protagoniștii săi nu mai sunt eroi remarcabili, ci oameni obișnuiți, redați în secvențe de viață mundane. Îmbinând acest realism neașteptat cu umorul și inteligența bine-cunoscute care irump din toate scrierile autoarei, romanele sale li se adresează lectorilor de astăzi în aceeași măsură în care le vorbeau celor de acum mai bine de două secole.
Mănăstirea Northanger, primul roman încheiat al autoarei – la vârsta de doar optsprezece ani –, o prezintă pe cea dintâi eroină din galeria tinerelor austeniene care, în urma întâmplărilor prin care trec, ajung să se înțeleagă pe sine și să se maturizeze. Acțiunea romanului începe la Bath, oraș legat pentru totdeauna și de povestea de viață a scriitoarei. Catherine Morland, surprinzătoarea protagonistă a Mănăstirii Northanger, fiica abia ieșită din copilărie a unui preot, este atât de pasionată de romanele gotice, încât, pentru ea, lumea reală ajunge să se întrepătrundă cu aceea a imaginației. Însă relațiile pe care le leagă atât la Bath, unde este adusă de către protectorii ei, soții Allen, pentru a se bucura de câteva săptămâni de baluri, spectacole de teatru și alte activități sociale, cât și la Northanger îi vor schimba perspectiva naivă pe care o are asupra vieții într-una mai înțeleaptă. Vicleana Isabella Thorpe și fratele ei – John, Henry Tilney, preot și el, și sora lui, Eleanor, dar și tatăl acestora, tiranicul general Tilney, contribuie cu toții la transformarea lui Catherine dintr-o copilă visătoare și simplă într-o tânără femeie capabilă de prietenie adevărată, îndrăgostită, onestă și cu valori morale puternice.