Societatea occidentală contemporană pune mai mare preț pe moderaţie decât pe reacţia violentă şi preferă compromisul în locul conflictului. Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditaţie asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politică, Sloterdijk discută pe rând etosul creştin, comunist, islamist şi arată, dimpotrivă, că rezervele de furie şi resentiment ale populaţiilor pot fi traduse pozitiv, așa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în soluţii şi structuri politice.
Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în vogă filosof german urmăreşte în datele ei genealogia ideologică a acestui afect universal şi ne vorbeşte, cu erudiţie şi polemic, despre valenţele istorice ale mâniei şi, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgenţa mişcărilor violente.