„Inversiunea sexuală nu numai că este principala cheie pentru a înţelege tipul de sensibilitate proustiană, dar, ca temă, poate fi locul ideal de întâlnire între principalele obsesii ale viziunii proustiene, ale noului univers inventat de acesta: maladia, viciul, profanarea.” (Irina Mavrodin)
„Sodoma şi Gomora I şi II, tomurile din In căutarea timpului pierdut publicate în mai 1921 şi în aprilie 1922, au ca temă inversiunea sexuală. Subiectul acesta se află poate în inima întregului roman al lui Proust, dar titlul Sodoma şi Gomora nu s-a impus decât în timpul Primului Război Mondial.” (Antoine Compagnon)
„Tema «inversiunii sexuale» (Proust preferă să nu spună «homosexualitate», formulă ce începea să se impună, dar pe care el o găseşte «prea germanică şi pedantă», tradusă fiind în franceză după ziarele berlineze) apare la Proust, sub o formă mai mult sau mai puţin directă, mai mult sau mai puţin culturală (referinţe recurente la opera, dar şi la biografia lui Baudelaire, la unele romane ale lui Balzac, la Socrate etc.), încă din primele scrieri.
Această grilă de lectură, multă vreme ocultată, ignorată, sau abordată doar parţial, cu timiditate, se dovedeşte a fi foarte adecvată şi productivă, capabilă chiar a «controla» întreaga operă a lui Proust. Inversiunea sexuală nu numai că este principala cheie pentru a înţelege tipul de sensibilitate proustiană, dar, ca temă, poate fi locul ideal de întâlnire între principalele obsesii ale viziunii proustiene, ale noului univers inventat de acesta: maladia, viciul, profanarea.” (Irina Mavrodin)