Marele singuratic a fost o carte indelung elaborata, chiar daca nu constient, problematica ei a fost gandita de autor cu un sentiment de participare inca neintalnit in opera sa. […] Importanta acestui roman in intreaga creatie a lui Marin Preda poate fi estimata prin imprejurarea incontestabila ca tot ciclul a devenit imposibil de inteles in afara lui, ca arunca o lumina esentiala asupra volumelor din Morometii. […] De asemenea, Marele singuratic trebuie parcurs cu toate cartile lui Preda pe masa, ponderea lui si toata plasa de antinomii din constiinta lui Niculae, diferitele motive, enuntate uneori succint, ramase neexplicate, isi gasesc sensurile numai in contextul intregii opere. Asa stand lucrurile, critica noastra va trebui sa se obisnuiasca: Marin Preda a incetat de a mai fi obiect de cronica literara, cartile lui nu mai pot fi discutate independent. Ca orice autor cu univers artistic constituit, el se preteaza numai la dezbateri mai ample si mai bogate in consecinte pentru toata lumea. […]
Marele singuratic este romanul „tematic“ al autorului (folosim termenul in sensul uzitat de Northrop Frye pentru tipul liric, pentru relatia directa dintre public si autor, indiferent de travesti). Este reluat aici motivul umanitatii perfecte, al refontei morale, in numele unei noi religii. […]
Marin Preda s-a situat cu Marele singuratic in zona proxima a marii creatii. Detasarea lui de Niculae, de personajul cel mai drag al autorului, ascunde un sambure de extraordinar dramatism, este o rupere de sine dureroasa si care nu va ramane fara consecinte. Marin Preda a avut puterea de a scrie in plina forta creatoare o carte reprezentativa si ostila autorului ei, cartea despre care banuim ca insemna in constiinta lui un fel de carte a „vietii “ sale de artist si om social.