Margaret Atwood

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață.Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?„Un roman uluitor, introspectiv, plin de inteligență și compasiune, cu o scriitură admirabilă, lirică, sigură de sine, evocând un timp și spațiu îndepărtate. Seducător prin forța de a ne captiva.” HOUSTON CHRONICLE„Alias Grace are ritmul alert al unui roman comercial și rezonanța unei opere clasice.” WASHINGTON POST BOOK WORLD„Atwood aduce toate elementele unei lecturi de mare efect: suspans, mister, un carusel de emoții și un cadru istoric elaborate cu o măiestrie desăvârșită.” ST. LOUIS POST-DISPATCH„Atwood construiește nu numai o poveste stranie, neliniștitoare despre crimă și obsesie, ci și un portret uimitor al vieții femeilor din altă epocă.” KIRKUS REVIEWS„Umorul lui Atwood nu a fost niciodată mai subtil, stăpânirea materialului romanesc complex, mai abilă, erotismul ei, mai franc… O performanță magnifică…” BOOKLIST„O carte extraordinară, scrisă cu o inteligență, o pătrundere subtilă și un uluitor har al povestirii, care mă face să nu am niciun dubiu că Atwood este cea mai remarcabilă romancieră de limba engleză de azi.” SYDNEY MORNING HERALD..

„Umorul lui Atwood nu a fost niciodata mai subtil, stapanirea materialului romanesc complex mai abila, erotismul ei mai franc… O performanta magnifica…” – BooklistInspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violenta fara seaman, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul captivant scris de Atwood investigheaza destinul uneia dintre cele mai enigmatice si faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzata de o crima abominabila, comisa la numai saisprezece ani, Grace Marks este absolvita de pedeapsa capitala si condamnata la inchisoare pe viata.Dar este de fapt Grace vinovata sau nevinovata? Amnezica sau doar vicleana? A fost Grace diavolul in haine femeiesti, o femeie fatala, adevarata ucigasa, sau, dimpotriva, doar victima neajutorata a unui violent complice?..

Dacă Oryx și Crake era povestea zilelor de dinainte de sfârșit, Anul potopului – cum o sugerează și titlul – ne aruncă în mijlocul apocalipsei, relatată din perspectiva celor mai improbabili supraviețuitori: două femei inabile social ale căror vieți eșuează în mijlocul unui grup de fanatici religioși ce așteaptă, ironic, tocmai sfârșitul lumii.Când – ca urmare a actului de terorism genetic din prima carte – majoritatea populației lumii moare, ce vor mai face cei câțiva rămași în viață? Atwood spune pe îndelete povestea acestor ultimi actori umani din istorie, încercând să se descurce într-o lume pe care uneori tocmai lăcomia sau indiferența lor au făcut-o imposibil de recunoscut.„Scrisă cu energie, inventivitate și cu mult fler narativ... O carte captivantă și viscerală ce scoate în evidență talentul pur de povestitoare al lui Atwood.” (New York Times)„Un thriller care-ți va face inima să-ți sară din piept.” (Washington Post)..

Dintr-o copilărie lipsită inițial de griji materiale, dar umbrită de tragedia mamei bolnave și de nefericirea viscerală a tatălui traumatizat de război, surorile Iris și Laura Chase pășesc neștiutoare în vârtejul amețitor al vieții care nu face compromisuri. Silită să se căsătorească pentru a susține financiar o afacere de familie sortită oricum colapsului, Iris, sora mai mare, acceptă în lumea ei și a Laurei schimbările care vin la pachet cu noul soț. Acest eveniment este catalizatorul unui șir nesfârșit de tristeți și ranchiune, mișcări greșite și hotărâri definitive.Desfășurându-se pe fundalul social devastat de conflicte politice și militare al secolului XX, povestea din Asasinul orb se întrețese magistral pe trei planuri: planul prezent, în care Iris, ajunsă la o vârstă foarte înaintată și folosindu-se de un umor sec și o voce lipsită de sentimentalism, își parcurge istoria; trecutul rememorat, scindat necruțător în două de moartea timpurie a Laurei; și lumea imaginată de personajele din cartea scrisă de Laura înainte să moară. Numitorul comun al acestor trei cadre, deși sugerat de-a lungul cărții – uneori abia ghicit, alteori mai proeminent –, nu se conturează concret decât odată cu finalul memorabil, când devine evident că pentru a păstra un secret, oricât de monstruos ar fi el, este suficient să pretinzi că nu există...

Un splendid volum de proze scurte, în care oameni obișnuiți – fermieri, observatori de păsări, adolescenți îndrăgostiți, vecini în vârstă, femei însărcinate – sunt oricum, dar numai obișnuiți nu. Un poet afectat de o sângerare nazală teribilă; o studentă stângace urmărită de un tip ciudat; o jurnalistă de călătorii blazată, rămasă pe o barcă de salvare în mijlocul oceanului, confruntându-se în cele din urmă cu o situație pe care nu o mai poate minimaliza – toate aceste personaje ne emoționează profund, stârnind râsete, teroare și compasiune. Punctate cu flash-uri sclipitoare de fantastic, umor și, uneori, violență, textele din Dansatoarele aduc un omagiu varietății și complexității absolute a relațiilor umane.„Atwood redă întâmplările vizuale, sonore și tactile atât de clar și surprinzător, încât cuvintele par să sară din pagină.” – The Washington Post„În majoritatea prozelor sale scurte, Margaret Atwood acordă o atenție deplină multiplelor fațete ale oricărei situații. Cu o întorsătură pricepută a frazei, cu aplecarea delicată a poetei asupra cuvântului potrivit, ea reușește să exprime complexitățile și contradicțiile vieții obișnuite.” – The New York Times Book Review„Vrăjitorie pură, o contopire de experiențe obișnuite care devin strălucitoare prin simboluri, imagini și aluzii.” – Los Angeles Times„Volumul Dansatoarele pune în lumină acele aspecte ale condiției umane pe care puțini scriitori le-au evocat cu atâta inteligență și înțelegere.” – Boston Globe„Stilul ei narativ are precizia unei tăieturi de bisturiu; intrigile par să se învârtă în jurul unei fraze și este clar că Atwood scrie cu urechea atentă la felul cum vor îi suna cuvintele când vor fi citite.” – The New York Times Book Review..

La mijloc de drum între comedie de moravuri și dramă psihologică, romanul Înainte de Eden redă eternul război dintre sexe, căruia i se dedau mai multe personaje prinse într-un vârtej de sentimente. Elizabeth, conservatoare într-un muzeu de istorie naturală, femeie puternică, stăpânindu-și senzualitatea, dar și mânia, colecționează amanți... Nate, soțul ei, un visător care își adoră copiii, a părăsit avocatura pentru a-și urma pasiunea, aceea de a crea jucării de lemn... Lesje, tânără paleontologă, se lasă sedusă de farmecul șters al lui Nate. Obișnuită să studieze mai degrabă dinozaurii decât complexitatea relațiilor umane, Lesje se apleacă asupra vieții existente înaintea oamenilor pe Pământ. Când Chris, amantul lui Elizabeth, se sinucide, iar Lesje rămâne însărcinată, fiecare personaj cade pradă propriilor săi demoni. Cu umor crud și melancolie tandră, Atwood disecă sufletul bărbaților și al femeilor, ale căror aspirații de a ajunge la o înțelegere nu au sorți de izbândă: o pătrunzătoare anatomie a mariajului modern.„Atwood este o fiică a cuvintelor, cu darul limbajului, al jocurilor lexicale, al aluziilor și al simbolurilor.” – The Times„Trecând impecabil de la rațiune la patos și înapoi, Atwood construiește o superbă expoziție vie, în care artefactele sunt unice... există o comoară imensă în acest roman.” – Chicago Tribune„Proaspăt, cu ironie controlată, contemporan... Înainte de Eden ne oferă trei personaje de o mare complexitate. Atwood a scris un roman plin de forță emoțională, inteligent și foarte matur.” – Ms...

După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să fie pline de bande de vandali, Charmaine și Stan și-au părăsit casa și s-au refugiat în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușea să-l obțină la barul unde lucra.Frustrarea și mizeria par însă să ia sfârșit când acceptă să intre în Proiectul Positron, o societate-experiment, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate. Singurul preț este renunțarea la libertate, căci, odată ajunși în orașul Consilience, vor fi pentru jumătate din timp prizonieri, iar restul lunilor din an le vor petrece în casa pe care o împart cu Alternanții. Încrezători în fericirea promisă, Charmaine și Stan semnează contractul pe terment nelimitat și se mută în interiorul zidului ce-i separă de lumea în descompunere. Dacă la început totul este conform planului, treptat, lucrurile încep să scape de sub control. Pasiunea pe care fiecare o face pentru Alternanți le pune nu numai căsnicia în pericol, dar și viețile, descoperind pe propria piele că, într-adevăr, inima cedează ultima...

Aparuta initial in 2008 - in plina criza financiara si cu trei ani inainte ca antropologul David Graeber sa-si publice faimosul si enciclopedicul studiu privind datoria -, cartea autoarei canadiene Margaret Atwood investigheaza povara datoriei atunci cand ea nu are legatura doar cu banii. Demersul lui Atwood, cunoscuta in special pentru operele sale de fictiune, este unul complex: in cele cinci capitole-eseu ale cartii, autoarea discuta aspectele psihologice, sociologice, istorice, dar si teologice si ecologice ale conceptului de datorie, pronind de la experienta personala si a altora, de la studiile si cercetarile realizate de specialisti, precum si de la opere de fictiune, ca de pilda Negutatorul din Venetia, Faust, Paradisul pierdut sau Poveste de Craciun. Intr-o sumara incursiune in antropolgia animala, autoarea sugereaza ca datoria si simtul dreptatii sunt trasaturi genetice pe care oamenii le au in comun cu alte primate. Pe axa spatiu-timp, Intre plata si rasplata ne poarta prin Mesopotamia, Egipt si Grecia antica, in Europa medievala si moderna, apoi intr-o lume a viitorului ce ar putea sa fie. Margaret Atwood este o autoare de literatura de fictiune, premiata de doua ori cu Booker Prize, care abordeaza erudit, riguros si documentat o problema ce a framantat societatea inca din cele mai vechi timpuri. Intre plata si rasplata reuneste cinci prelegeri-eseu pe tema datoriei pe care Atwood le-a tinut in diverse orase canadiene in cadrul conferintelor anuale Massey Lectures. In mod clar, pe Atwood nu o deranjeaza sa fie privita drept atotcunoscatoare, iar cunoasterea de care da dovada este formidabila. Pe parcursul a catorva pagini, de pilda, face legatura dintre rezultatele unei simulari pe computer din 1970 cu personajele dintr-o carte pentru copii din epoca victoriana, pentru ca apoi sa mearga in Asiria sa discute originile semnelor zodiacale. Si toate au sens. Pare ca a citit intreaga literatura occidentala si da impresia ca e o autoritate in materie de limbi stravechi. - The Guardian Atwood a imbinat analiza riguroasa si inalta eruditie cu o imaginatie jucausa si seducatoare. - The New York Review of Books O carte echilibrata si in acelasi timp capabila sa te scoata de pe cararile batute ale gandirii. - The New York Times De ce sa cumperi cartea:• Pentru ca este o abordare inedita, intoarsa pe toate fetele, a ideii de datorie.• Pentru ca este o carte accesibila oricarui cititor interesat de natura datoriei.• Pentru ca prelegerile care stau la baza cartii au fost incluse in seria de documentare a CBC Radio One. Cinci scurte citate care te-ar putea interesa:• Sclavia datoriilor nu este nicidecum ceva de domeniul trecutului.• Fara memorie, nu exista datorie. Altfel spus: fara poveste, nu exista datorie.• Datoriile sunt noua obezitate, spunea de curand cineva.• Se pare ca intram intr-o perioada in care datoriile au trecut prin cea mai recenta faza de inofensivitate, fiind si la moda, si incep sa redevina un pacat.• Predicatorii din timpurile moderne pregeta sa spuna ca un gest cu adevarat virtuos ar fi ca toti creditorii sa isi arda pur si simplu registrele de socoteli, insa exista motive temeinice de a crede ca Isus voia ca noi sa "iertam" datoriile financiare, la fel ca si pacatele de alta natura...

După Oryx și Crake și Anul potopului, în ultima parte a trilogiei se spun cele din urmă povești ale omenirii. Un drum nou și necunoscut se deschide dinainte Copiilor lui Crake, moștenitorii Pământului și cei în mâinile cărora se găsește viitorul.Păstrătoare a tradițiilor vechilor Grădinari, Toby își asumă responsabilitatea de a satisface curiozitatea nemărginită a crackerilor și de a le explica originea lucrurilor. Tot ea, pe măsură ce povestea avansează în prezentul postapocaliptic, îi familiarizează cu trecutul lui Adan Unu și al fratelui său, Zeb, deprinși cândva să supraviețuiască într-o societate unde AND-ul uman putea fi modficat după preferințe, unde viața era dominată de pornografie și cruzime, iar corporațiile ce controlau absolut orice mișcare invadau intimitatea tuturor. Acum, departe de aceste atrocități, pentru ca inocența pierdută, însă regăsită în crackeri, să-și redobândească primordialitatea de la începutul lumii, MaddAddam pune în scenă o ultimă confruntare între bine și rău. „Cea mai profundă parte a trilogiei. Un roman de aventuri și o meditație filozofică asupra înclinației omenirii spre masacru și creație.” (The Economist)„Inspirată din temerile vremurilor noastre... Îmbină, cu măiestrie, umorul, crimele odioase și miraculosul.” (The New York Times Book Review)..

Unul dintre cele mai remarcabile personaje ale lui Margaret Atwood sta la pânda din centrul acestui roman complex, aidoma unui paianjen din mijlocul pânzei sale. Fascinanta, irezistibila și lipsita de scrupule, Zenia este o adevarata raufacatoare ca-n basme – cel puțin, așa și-o aduc aminte fostele ei prietene, Roz, Charis și Tony. Cele trei au fost colege la universitate cu decenii în urma și s-au reîntâlnit la înmormântarea Zeniei, iar de atunci au luat prânzul împreuna o data pe luna, analizând și reanalizând, în mod obsesiv, distrugerile pe care ea le-a produs în viețile lor. Mitomana geniala și inventiva, Zenia avea un adevarat talent de a exploata slabiciunile prietenelor sale, folosindu-se de intimitatea dintre ele ca de o arma pentru a le înșela și a le rapi banii, timpul, simpatia și iubiții. La cinci ani dupa înmormântarea ei, femeile sunt, însa, de-a dreptul șocate s-o zareasca la un moment dat: pare-se, pâna și moartea Zeniei a fost doar o alta amagire! Astfel încât cele trei personaje conspira pentru a-și înfrunta dușmanul de-o viața.Atwood se dovedește o observatoare minunat de fina a perfidiei ascunse în spatele prieteniei, încrederii, dorinței și puterii.Romanul a fost ecranizat în 2007, în regia lui David Evans, cu Mary-Louise Parker (cunoscută din serialul Weeds) în rolul seducătoarei femme fatale Zenia.Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu malitiozitate; o lectură captivantă, plină de vervă, inteligență și pătrundere, o deconstrucție a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreț, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor.Cât despre personajul care dă titlul cărții, o aluzie feministă la povestea fraților Grimm, ea este „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaților și la temerile femeilor, malefică într-un fel misterios și atemporal, dar atât de maleabilă în multiplele ei fațete, încât devine aproape mitică. Atwood creează un monstru perfect credibil – căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.„Nimeni nu cartografiaza psihicul femeii aa cum o face Margaret Atwood...” NEWSWEEK„Scris cu însuflețire, plin de observații patrunzatoare... probabil, cel mai inteligent roman sardonic al anului.” SALMAN RUSHDIE„O versiune provocatoare a razboiului dintre sexe; [o carte] amuzanta, plina de inventivitate și de suspans... O performanță de virtuoz.” PUBLISHERS WEEKLY„Amuzant, profund, emoționant... stilul lui Atwood este sclipitor, iar umorul ei – tăios, sexy și coroziv.” THE WASHINGTON POST..

Astăzi o pictoriță celebră, ale cărei lucrări stârnesc controverse în rândul criticilor și-al consumatorilor de artă plastică, Elaine era cândva doar o fetiță supusă întru totul toanelor și personalității Cordeliei, cea mai bună prietenă a ei din copilărie și, totodată, persoana care-i inspira cele mai mari neliniști.Abordând în plan central un subiect destul de rar întâlnit în literatură - bullying-ul ul între fete -, dar și implicațiile psihologice ale amintirilor reprimate care definesc personalitatea unui om și trasează traiectoria unei vieți, alături de frământările unei femei ajunse la vârsta de mijloc fără sentimentul împlinirii, Margaret Atwood creează în plan secundar un potret al Canadei secolului XX, conturat prin abundența comentariilor la adresa peisajului politic și social al țării.„De mult n-a mai fost scrisă o carte atât de bună despre prietenia dintre femei. Ochi-de-pisică e remarcabilă, amuzantă și profundă, plină de înțelepciune rar întâlnită.” Cosmopolitan„Un roman coșmaresc, evocator, înduioșător.” The New York Times Book Review„Tatăl nostru şi‑a schimbat serviciul; asta explică multe. În loc de cercetător al insectelor de pădure, cu muncă de teren, este profesor universitar. Borcanele şi sticlele de colectat urât mirositoare de care te ciocneai pretutindeni şi‑au micşorat numărul. În locul lor se văd, împrăştiate prin toată casa, teancuri de planşe desenate de studenţii lui cu creioane colorate. Toate înfăţişează goange. Sunt cosaşi, viermi de mugur de molid, omizi de pădure, cari, fiecare de mărimea unei pagini, cu părţile anatomice etichetate ordonat: mandibule, antene, torace, abdomen. Unele sunt secţionate, ceea ce înseamnă că sunt tăiate în două ca să se vadă ce au înăuntru: tuburi, ramificaţii, bulbi, filamente delicate. Planşele astea sunt favoritele mele.”..

Prima parte a unei trilogii care va continua cu Anul potopului și MaddAddam, Oryx și Crake  este o călătorie în iadul viitorului. Într-o lume în care nu mai există nicio barieră morală în calea ingineriei genetice, Pământul devine un laborator imens: genografi lucrează – de dragul profitului – la cele mai vandabile modificări genetice, conflictele sociale se intensifică, virușii și bacteriile iau forme tot mai virulente și avem ocazia să vedem cu încetinitorul felurile în care poate fi schimonosită natura până la implozie. Totul promite o apocalipsă.   Care nu întârzie să vină. Crake lucrează în secret la un ambițios proiect genetic, încercând să creeze o specie nouă de hominizi, mai bine adaptată noii lumi, mai puțin violentă. Prietenul lui din copilărie, Jimmy, e singurul din vechea lume care știe ce s-a întâmplat și își așteaptă printre creaturile stranii ale lui Crake sfârșitul, care-ar putea de fapt să fie sfârșitul întregii omeniri.„O carte impozantă și curajoasă.” (New Yorker)„Oryx și Crake este Atwood în ce are ea mai bun: o carte lugubră, fără ocolișuri, ingenios de scabroasă, dar totuși înduioșătoare și presărată cu străluciri de poezie pură.” (The Independent)..

Prima parte a unei trilogii care va continua cu Anul potopului si MaddAddam, Oryx si Crake este o calatorie in iadul viitorului. Intr-o lume in care nu mai exista nicio bariera morala in calea ingineriei genetice, Pamantul devine un laborator imens: genografi lucreaza - de dragul profitului - la cele mai vandabile modificari genetice, conflictele sociale se intensifica, virusii si bacteriile iau forme tot mai virulente si avem ocazia sa vedem cu incetinitorul felurile in care poate fi schimonosita natura pana la implozie. Totul promite o apocalipsa. Care nu intarzie sa vina. Crake lucreaza in secret la un ambitios proiect genetic, incercand sa creeze o specie noua de hominizi, mai bine adaptata noii lumi, mai putin violenta. Prietenul lui din copilarie, Jimmy, e singurul din vechea lume care stie ce s-a intamplat si isi asteapta printre creaturile stranii ale lui Crake sfarsitul, care-ar putea de fapt sa fie sfarsitul intregii omeniri. O carte impozanta si curajoasa. - New Yorker Oryx si Crake este Atwood in ce are ea mai bun: o carte lugubra, fara ocolisuri, ingenios de scabroasa, dar totusi induiosatoare si presarata cu straluciri de poezie pura. - The Independent Traducere din limba engleza de Florin Irimia...

La o saptamana dupa intrarea in carantina impotriva epidemiei de Covid, in 2020, locatarii unei cladiri darapanate din Manhattan incep sa se adune pe terasa de pe acoperis in fiecare seara si sa povesteasca. Pe zi ce trece, se strang din ce in ce mai multi vecini, aducandu-si drept scaune navete si galeti pe care le intorc cu susul in jos. Treptat, locatarii - dintre care unii abia daca au schimbat doua vorbe pana atunci - devin vecini in adevaratul sens al cuvantului. Paisprezece zile este un roman colectiv de un dinamism irezistibil, cu o premisa neobisnuita: fiecare personaj din acest grup divers si excentric de vecini a fost creat in secret de un autor diferit, de la Margaret Atwood si Celeste Ng pana la Tommy Orange si John Grisham. O naratiune uluitoare, induiosatoare si, in ultima instanta, surprinzatoare, Paisprezece zile este o oda inchinata puterii pe care o au arta povestirii si conexiunea umana...

Premiul Arthur C. ClarkeUn serial-fenomenÎntr-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație.Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat. Povestea Slujitoarei este o distopie sumbră și un roman răscolitor, considerat de mulți capodopera scriitoarei canadiene. ..

Premiul Arthur C. ClarkeUn bărbat e doar o strategie folosită de femei pentru a da naștere altor femei.Guvernul noii republici Galaad abrogă aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament. Bântuită încă de amintirea vieții de dinaintea instaurării regimului teocratic, când avea o familie, Offred se luptă să facă față realității înspăimântătoare.Cred în existența mișcării de rezistență așa cum cred că nu poate exista lumină fără să existe și umbră. sau, mai degrabă, nu există umbră dacă nu e și lumină...