Astăzi o pictoriță celebră, ale cărei lucrări stârnesc controverse în rândul criticilor și-al consumatorilor de artă plastică, Elaine era cândva doar o fetiță supusă întru totul toanelor și personalității Cordeliei, cea mai bună prietenă a ei din copilărie și, totodată, persoana care-i inspira cele mai mari neliniști.
Abordând în plan central un subiect destul de rar întâlnit în literatură - bullying-ul ul între fete -, dar și implicațiile psihologice ale amintirilor reprimate care definesc personalitatea unui om și trasează traiectoria unei vieți, alături de frământările unei femei ajunse la vârsta de mijloc fără sentimentul împlinirii, Margaret Atwood creează în plan secundar un potret al Canadei secolului XX, conturat prin abundența comentariilor la adresa peisajului politic și social al țării.
„De mult n-a mai fost scrisă o carte atât de bună despre prietenia dintre femei. Ochi-de-pisică e remarcabilă, amuzantă și profundă, plină de înțelepciune rar întâlnită.” Cosmopolitan
„Un roman coșmaresc, evocator, înduioșător.” The New York Times Book Review
„Tatăl nostru şi‑a schimbat serviciul; asta explică multe. În loc de cercetător al insectelor de pădure, cu muncă de teren, este profesor universitar. Borcanele şi sticlele de colectat urât mirositoare de care te ciocneai pretutindeni şi‑au micşorat numărul. În locul lor se văd, împrăştiate prin toată casa, teancuri de planşe desenate de studenţii lui cu creioane colorate. Toate înfăţişează goange. Sunt cosaşi, viermi de mugur de molid, omizi de pădure, cari, fiecare de mărimea unei pagini, cu părţile anatomice etichetate ordonat: mandibule, antene, torace, abdomen. Unele sunt secţionate, ceea ce înseamnă că sunt tăiate în două ca să se vadă ce au înăuntru: tuburi, ramificaţii, bulbi, filamente delicate. Planşele astea sunt favoritele mele.”