Marguerite Yourcenar

Traducere de Petru Creția (Alexis) și Doina Jela Despois (Lovitura de grație) „Marguerite Yourcenar a însemnat ultima reverberație a unui cor eroic de scriitori europeni printre care se numărau Thomas Mann și André Gide, bărbați mai vârstnici pe care i-a admirat cu precădere și ale căror opere au influențat-o pe a sa. S-a înscris perfect în linia lor de scriitori filozofi, cu o cultură profundă și vastă, de moraliști care privilegiau perspectiva istorică și de virtuozi în egală măsură ai romanului, prozei scurte și eseului. Asemenea lor, și-a manifestat, într-o manieră plină de demnitate, predilecția pentru subiecte șocante, fiind fascinată ca și ei deambiguitatea sexuală.“ (Edmund White) Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică și Lovitura de grație (ecranizat în 1976 de regizorul Volker Schlöndorff), primele două romane publicate de Marguerite Yourcenar, îmbracă forma confesiunii: două voci, amintind parcă de tonul aproape alb al lui Mishima, dau viață unor personaje care resping femeia din rațiuni asemănătoare. „Războaiele și dramele publice nu sunt decât prilejuri de a merge până la capătul sentimentelor și al conflictelor interioare. Alexis și Éric au în comuno aceeași convingere pur literară că vechile cuvinte, dacă sunt reșlefuite cu măiestrie, pot scoate la lumină cele mai ascunse nuanțe afective.“ (Bertrand Poirot-Delpech)..

Un roman și trei povestiri de o imaginație debordantă, în care ingeniozitatea și concizia construcției sunt duse la perfecțiune.În Roma anului 1933, unde strălucirea trecutului e copleșită de umbrele prezentului, o monedă de 10 lire trece, într-o singură zi, prin mâinile a nouă oameni – între care un pictor muribund, o prostituată, un parfumier nefericit și o tânără care vrea să îl ucidă pe Mussolini. Incapabile să comunice, atât de diferite le sunt firile, personajele din Obolul visului – împovărate de iubiri sau de iluzii deșarte și în stare de gesturi eroice sau trădări abjecte – își întretaie astfel drumurile și destinele.În Poveste albastră, textul care dă titlul volumului postum apărut în 1993, o corabie plutește pe mări exotice în căutarea unei comori dincolo de închipuire. Dar cele mai mari minuni de pe insula safirelor nu sunt pietrele prețioase, ci femeile pline de mister ale căror chipuri și gesturi pot aduce mântuirea sau blestemul...

Imbracand forma unei istorii personale, povestea imparatului Hadrian este o rafinata meditatie despre moarte, dragoste, dualitatea corp-spirit, sacralitate si timp. Unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului XX, Memoriile lui Hadrian poarta marca inconfundabila a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primita in Academia Franceza.  Marguerite Yourcenar construieste ipoteza romanesca a unui timp ciclic, intre apogeu si decadenta, si citeste al doilea secol roman ca pe o parabola decalata a lumii contemporane. Roma lui Hadrian si Occidentul contemporan se aseamana prin aceea ca reprezinta momente paroxistice ale istoriei umane, caracterizate prin cosmopolitism, profunzime si complexitate. - Nicolas di Meo, Le Magazine Litteraire Un roman clasic, cu o constructie perfect echilibrata. - George Steiner..

O călătorie în zece povestiri într-un Orient unde mitul se insinuează în viața de toate zilele. Povestirile orientale, bogate în simboluri și impregnate de poezie, fie reșlefuiesc crude și seducătoare basme, legende, mituri, balade și superstiții, fie sunt „fantezii personale“ – împreună alcătuind un univers mai degrabă tragic, dominat de violența pasiunilor. „Cele zece povești reluate, inventate, modelate de scriitoarea Marguerite Yourcenar sunt biografia ei imaginară, viața ei exotică. Le povestește atât de personal, încât e sigură că, într-un fel tainic, le-a trăit pe toate, toate îi aparțin.“ (Ioana PÂRVULESCU) „Aceste Povestiri orientale sunt un amestec de istorii extrem-orientale (Cum a fost salvat Wang-Fo, Ultima iubire a prinţului Genghi) sau hinduse (Kali decapitată) [...], la care se adaugă un număr de nuvele care se petrec în Grecia şi în Balcani. Asia propriu-zisă şi Orientul Apropiat se unesc aşadar. [...] La urma urmei, Grecia şi Balcanii sunt deja Orientul, cel puţin pentru secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Pentru Delacroix, pentru Byron, într-adevăr, Balcanii poartă amprenta faptului de a fi fost mult timp pământ al Islamului. Cartea a fost scrisă de-a lungul anilor în care mă duceam des în Grecia, trecând de multe ori prin Balcani; din opririle mele în acele locuri provin aceste povestiri balcanice. Cât despre Wang-Fo şi Prinţul Genghi, acestea dovedesc marea mea pasiune pentru literaturile chineză şi japoneză. Wang-Fo se trage dintr-o povestire taoistă; nu l-am inventat eu. Evident, retuşezi întotdeauna ceva: Ultima iubire a prinţului Genghi este un efort de a reface ceea ce poate să fie pagina lăsată albă în romanul lui Murasaki, acea pagină al cărei titlu e, pur şi simplu, «Dispariţie în nori». Este moartea lui Genghi. Aflăm că s-a retras într-o mânăstire, pe urmă, în afară de titlu, nu mai ştim nimic. Atunci am încercat să-mi imaginez ce s-a petrecut.“ (Marguerite YOURCENAR, în vol. Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey) Ilustrația copertei: „Khosrow urmărind-o pe Shirin cum se scaldă“ (detaliu de miniatură indiană din sec. al XVIII-lea)..