Mariana Enriquez

Universul Marianei Enriquez este populat de femei, dar nu e unul blând. Este bizar în cel mai sofisticat și mai neliniștitor mod cu putință, cu atât mai diabolic cu cât straniul irumpe din țesătura banală a vieții cotidiene. Personajele ei se confruntă cu abuzuri, sărăcie, droguri, criminalitate, trafic de copii, patologii dintre cele mai diverse, diformităţi, violenţă. Fiind jurnalistă de profesie, multe dintre proze pleacă de la întâmplări reale apărute în presa vremii - criminalul în serie copil rămas în istorie sub numele de Piticul Clăpăug, doi adolescenți torturați de poliție într-o suburbie sinistră a Buenos Airesului și forțați să se arunce în apele unui râu poluat -, dar ficțiunea ei împinge totul la un alt nivel.Aici, în aceste povestiri electrizante care lovesc cititorul direct în plex, macabrul rafinat este împins la rang de artă: magie neagră, sfinţi răzbunători, case bântuite, dispariţii cât se poate de misterioase, femei care își dau singure foc pentru a protesta împotriva violenței domestice.Rezultatul – o combinație bulversantă de Poe, Stephen King și Cortázar – este de neuitat.„De mică am adorat literatura horror şi gotică. Cu anii, mi-am lărgit orizonturile literare, dar pentru mine acest gen rămâne la fel de fascinant. E popular, ceea ce-mi place. Provoacă reacţii fizice, ceea ce-mi doresc mereu de la ficţiune. Şi e un gen minunat care-ţi permite să fii extrem de grav şi să atingi subiecte foarte serioase (politica, moartea, frica, insatisfacţia), rămânând în acelaşi timp captivant. Nu ştiu dacă-mi ies toate aceste lucruri în povestirile mele, dar asta încerc să fac.” (Mariana Enriquez)„Povestirile Marianei Enriquez surprind dimensiunea istorică și conștiința de clasă, însă personajele sale nu fac uz nici o clipă de sentimentalism sau milă. Autoarea caută un adevăr mai profund – şi mai tulburător – decât cel permis de regulile stricte ale realismului. O carte explozivă şi fascinantă, excelând în grotesc şi cel mai negru umor.” (New York Times Book Review) „În mâinile scriitoarei, inegalitatea, frumuseţea şi corupţia Argentinei se împletesc pentru a deveni o manifestare a celor mai întunecate gânduri şi frici ale noastre.” (VanityFair)„Foarte feminista Mariana Enriquez amestecă cu un extravagant talent de povestitoare fantasticul și realismul cel mai sordid. Mariana Enriquez este o vrăjitoare povestitoare.” (Télérama)„O scriitură precisă și răscolitoare ca o lamă uitată într-un buzunar și niște povești hipnotice topite într-un realism magic brutal. Ce iese la suprafață nu e niciodată ceea ce vrei.” (Scena9)..

Infernul ar putea fi descris ca un taram in care nu exista granita intre cosmar si realitate. Ca un oras care pulseaza de intentii criminale si dorinte morbide si isi supune locuitorii la un nesfarsit periplu de atrocitati: copii disparuti se intorc din morti, duhoarea carnii in putrefactie se simte la fiecare pas, mistere stranii si intunecate plutesc dincolo de aparentele oricarei situatii obisnuite. Desfasurandu-se pe fundalul Argentinei contemporane si tragand in acest context un semnal de alarma din punct de vedere social, povestirile din volumul de fata sunt la fel de terifiante pe cat sunt de elocvente. La hotarul nedefinit dintre realismul urban si groaza, ele dau glas, pe un ton staruitor, unor tematici nu tocmai usor abordabile: fetisism, boli, sexualitate reprimata sau, din contra, exacerbata, ocultism, canibalism. Dand dovada, totodata, de empatie si compasiune la adresa celor suferinzi, inspaimantati si descumpaniti, Mariana Enriquez face din nou dovada stilului ei literar rafinat...