Marin Sorescu

Arthur vă învită la circ!Cap de afiș: marele scamator, marele magician Marin Sorescu! Veți putea admira cele mai grozave acrobații cu sunetele, cele mai abile jonglerii cu cuvinte, cele mai ingenioase formule magice și cele mai simpatice personaje, totul într-un spectacol memorabil, cum n-ați mai văzut de mult...Antologia cuprinde poezii din toate cele patru volume dedicate celor mici de poetul Marin Sorescu: O aripă și-un picior (Despre cum era să zbor) - 1970, Cocostârcul Gât-Sucit - 1987, Lulu și Gulu-Gulu – 1995 și Cirip-Ciorap - f.a...

Arthur va invita la circ! Cap de afis: marele scamator, marele magician Marin Sorescu! Veti putea admira cele mai grozave acrobatii cu sunetele, cele mai abile jonglerii cu cuvinte, cele mai ingenioase formule magice si cele mai simpatice personaje, totul intr-un spectacol memorabil, cum n-ati mai vazut de mult... Antologia cuprinde poezii din toate cele patru volume dedicate celor mici de poetul Marin Sorescu: O aripa si-un picior (Despre cum era sa zbor) - 1970, Cocostarcul Gat-Sucit - 1987, Lulu si Gulu-Gulu - 1995 si Cirip-Ciorap - f.a. Am ales pentru voi cele mai frumoase versuri pentru copii scrise de Marin Sorescu. Versuri jucause, cu un umor nebun, delicate si pline de intelesuri. Voi o sa radeti de intamplarile pline de haz si de jocurile de cuvinte, iar cei mai mari vor rade si ei, dar vor si cadea un pic pe ganduri, pentru ca, la o adica, versurile astea strengare sunt niste mici poeme filozofice. Ilustratii color de Ileana Surducan...

Titlul trilogiei este o metaforă care sugerează setea de Absolut a omului superior, iar cele trei drame care o compun sunt meditații-parabole, realizate prin ironie. Ilustrând titlul trilogiei, dramele "Iona", "Paracliserul" și "Matca" sunt parabole pe tema destinului uman, parafrazând trei mituri fundamentale: mitul biblic (Iona), mitul meșterului Manole (Paracliserul) și potopului (Matca). ..

"O fascinație nelămurită, căreia i s‑ar putea spune și – invers – nelămurire fascinantă, caracterizează mai mereu receptarea pieselor lui Marin Sorescu din Setea muntelui de sare. În cazul pieselor soresciene, optimismul este mereu bine temperat. Iluminările din finalul lor reabilitează umanitatea firească, reactivează speranța, însă nu garantează deloc înfăptuirea unei lumi noi, desprinsă de constrângerile celei anterioare. Fondatorul unei formule dramatice absolut originale, Marin Sorescu poate fi considerat cel mai pregnant dramaturg român postbelic." Cosmin Borza..

În varianta sa necenzurată, Trei dinţi din faţă este mai mult decât un roman erotic, este un roman al mutilării omului într-un comunism absurd şi dureros.Trei protagonişti – Val, Tudor şi Adrian –, trei dinţi, precum şi trei ipostaze ale erosului, se pierd într-un labirint real şi prozaic al anilor '60, totul stând sub semnul ironiei. Întâmplările se află de multe ori la graniţa fragilă dintre vis şi veghe, dintre stările de agregare ale fiinţei.Numai istoria rămâne limpede, doar ea scoate personajele din atemporalitate, înscriindu-le în destin...

"Aproape teatru, aproape poeme, aproape povesti". Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec si oarecum minune. Si, mai ales, aproape…Cum sa nu-ti vina cheful de fugit de-acasa, cand totul e atat de aproape? Si ai o calauza asa de grozava, priceputa la tot soiul de scamatorii - cu cuvinte, cu lumi, cu vise. Un ghid care stie sa farmece distantele intr-o clipita si sa traga putintel de coltul perdelei, cat sa se vada minunea ascunsa in lucrurile cele posace din lumea noastra de zi cu zi. - Liviu PapadimaIlustratii color de Agnes Keszeg...

Unde fugim de acasa? este o carte care iti taie rasuflarea, atat de mult te uluieste cu jocurile de cuvinte din proza sa ritmata. "Aproape teatru, aproape poeme, aproape povesti", cum anunta subtitlul, o carte pentru copii sau, spun criticii mai buni cunoscatori ai poeziei lui Marin Sorescu, despre copilaria posesoare de aventuri si forte imaginative, despre prima varsta a cunoasterii, cand lumea apare cum nu este si este cum nu pare. Poetul, care este un maestru al ironiei, al persiflarii, al intrebuintarii absurdului, face, de pilda, mici escapade in tara basmelor, unde unele povesti frumoase sunt spuse de-a-ndoaselea. Balaurul e prost si fricos, calul, rapciugos, iar zana zanelor nu e "cine stie ce pricopseala" si nici nu mai trebuie salvata, fiindca oricum se va descurca si de una singura. De geniul parodic al lui Marin Sorescu nu scapa nici proverbele, nici zicalele, nici locurile comune. Totul e rastalmacit, parafrazat, deformat, cu inteligenta si cu umor, ca intr-un caleidoscop, dar rezultatul e atat de frumos, incat cartea, care a aparut in 1967, i-a incantat si pe regizorii de teatru, care au dramatizat acest superb volum si i-au adus pe copii si mai aproape de candoarea literaturii. "Chiar prin intrebarea ambigua din titlul cartii sale, Unde fugim de-acasa?, Marin Sorescu are grija sa puna la incercare perspicacitatea lectorilor. Este in intrebarea sa o provocare, o invitatie la explorare de noi spatii, un molipsitor dor de duca, dar poate fi si o indoiala, o prevenitoare sugestie asupra caracterului iluzoriu al evaziunii. Conducandu-si micii eroi pe drumurile fanteziei lor proprii, la circ sau pe tarmul marii, la piata ori pe Luna, pe pamant si sub pamant, in realitate si in poveste, Marin Sorescu urmareste a-i face sa se regaseasca mereu la ei acasa." Geo Serban, critic si istoric literar, eseist si editor roman Marin Sorescu (1936-1996), poet, dramaturg, eseist si prozator roman. Inainte de a face studii de filologie romana, a trecut prin scoala de ofiteri de la Sibiu si pe la sectia de slavistica a facultatii de filologie din Iasi. Redactor la Viata Studenteasca si la Luceafarul, apoi redactor-sef la studioul Animafilm. Intre 1978 si 1990, a fost redactorul- sef al revistei Ramuri de la Craiova. A debutat editorial cu volumul Singur printre poeti (1964). Intotdeauna bine primit de public si de critica, Marin Sorescu a scris zeci de volume de versuri, teatru, proza, eseistica si a tradus mari poeti ai lumii. La randul sau a fost tradus in franceza, engleza, germana, maghiara, sarba. Poezie: Tineretea lui Don Quijote (1968), Tusiti (1970), Apa vie, apa moarta (1987) etc. Teatru: Iesirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Exista nervi, Raceala, A treia teapa; 1984), Varul Shakespeare si alte piese (Luptatorul pe doua fronturi, Casa evantai, Varul Shakespeare; 1992) etc. Romane: Trei dinti din fata (1978), Viziunea vizuinii (1982) etc...

„Transportul pianului pe scări a prilejuit și geniului comic burlesc al cinematografului mut momente de neuitat. Titlul sub care apar adunate laolaltă articolele de critică literară ale lui Marin Sorescu trebuie înțeles și așa.Opiniile creatorilor în materie de artă poartă o pecete personală foarte apăsată și nici acestea din urmă nu contravin regulii. În ele recunoaștem îndată hazul inconfundabil al autorului ciclului La lilieci.Criticul, sub această înfățișare, ciocnește pianul de toți pereții, ca în faimoasele filme mute ale studiourilor Keystone. Dacă instrumentul e bun, scoate țipete armonioase și demonstrația calității lui se realizează astfel în chip spectaculos. Dacă nu, această critică „prin șocuri“ se vădește încă o dată salutară. Dă gata o operă debilă, spre amuzamentul general.Tonul glumeț nu afectează deloc justețea sentințelor, aproape întotdeauna inteligente și profunde. Practic, joaca e ca să ne ia ochii, în realitate avem de a face cu o critică foarte serioasă care are și avantajul că produce delicii la lectură. Puține pagini atât de inspirate am citit pe marginea unor autori dificili cum sunt Borges, Michaux, Cioran, Voiculescu, Noica sau G. Călinescu. Unde mai pui că Marin Sorescu îndrăznește chiar să ia peste picior persoane cu multă trecere și gazetă săptămânală la poruncă.” (Ovid S. Crohmălniceanu)..

Apariţia, în 1973, a primei Cărţi din ciclul La Lilieci a surprins critica de întâmpinare: prin povestire, dialog, anecdotă, Sorescu aducea în prim plan lumea satului dintr-o perspectivă cu totul nouă, una în care refuzul convenţiilor lirice, tragicul şi comicul coexistau într-o cheie considerată ironică, dar nu lipsită de afecţiune. Cărţile II-VI au fost publicate în 1978, 1980, 1988, 1995 şi 1998 (postum). Poemele sunt încadrate de o selecţie de texte de escortă referitoare la miza şi valoarea lor estetică: fragmente din mărturisirile lui Marin Sorescu în legătură cu La Lilieci, un interviu despre geneza ciclului cu fratele mai vârstnic al autorului, George Sorescu, şi un dosar de referinţe critice...

Avem de-a face in La Lilieci, cum foarte expresiv ne spune o formula dintr-un poem, cu „un teatru mare cat satul“. Este, intr-un sens mai larg, o poezie a „rolurilor“, in care autorul-povestitor preia masti, intrupeaza personaje din universul taranesc si, mai ales, „fotografiaza“ date si situatii ale realului, in substanta lor bruta, pastrand doar gradul de „transfigurare“ inerent, retinut aproape exclusiv in masura in care faptul de viata si de limbaj preia structuri arhetipale, fiind gata modelat de un mod specific de a vedea lumea, prelucrat de traditia seculara, adica are o deja marcata dimensiune simbolic-ritualica, transmisa prin ani pana in momentul refacerii ei in evocare. Faptul de viata pare, astfel, a se prezenta singur, avandu-l ca unic mediator, bun conducator de energie verbala, pe autorul care preia rostitul si facutul ca pe tot atatea „felii de viata“. „La Lilieci este, de fapt, numele cimitirului satesc al Bulzestilor: o lume, asadar, inmormantata, dar cu care inca se mai comunica, evocata prin ritualuri de pomenire ce se desfasoara in chiar acest spatiu si mai ales reinviata in cuvant din memoria localnicilor, din traditiile si din folclorul lor. Fata de poezia scrisa pana atunci de Marin Sorescu, La Lilieci se deosebeste intr-o foarte mare masura. Acel joc, manierist ca tipologie, al ideilor cu fantezia a disparut, dezvoltarile „baroce“ ale imaginilor ingenioase nu se mai regasesc aici, iar confesiunea directa e, de asemenea, ca si absenta si nu e asumata „liric“… Alte „medieri“ si-au facut, in schimb, aparitia si au o functie determinanta: naratiunea, dialogul, descrierea „realista“ de decoruri naturale si gospodaresti, de secvente de viata „normala“, cu elemente cand mai banale, cand mai insolite, conducand spre o viziune dramatica, teatrala a lumii.” - Ion Pop..

„Conținutul sonetelor lui Marin Sorescu interesează prin autenticitatea unor trăiri mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traversează câteva epoci și poposesc în contemporaneitate.” (George Sorescu)„Conţinutul sonetelor lui Marin Sorescu interesează prin autenticitatea unor trăiri mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traversează câteva epoci şi poposesc în contemporaneitate. Eros, reflecţie gravă, nelinişte, satiră, demnitatea trăirii, mituri şi motive biblice şi istorice – toate purtând pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regăseşte în actul creaţiei – poetul cultivă metrici diferite, există aici o artă a concentrării esenţelor, dar şi un univers de imagini inedite. Imaginarul tutelează fiecare impuls poetic.” (George Sorescu)..

„Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti». Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec şi oarecum minune. Şi, mai ales, APROAPE…Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE? Şi ai o călăuză aşa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise... Un ghid care ştie să farmece distanţele într-o clipită şi să tragă puţintel de colţul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi.“ - Liviu Papadima..

Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE?„Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti». Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec şi oarecum minune. Şi, mai ales, APROAPE…Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE? Şi ai o călăuză aşa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise... Un ghid care ştie să farmece distanţele într-o clipită şi să tragă puţintel de colţul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi.“ - Liviu Papadima..

Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE? Şi ai o călăuză aşa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise... Un ghid care ştie să farmece distanţele într-o clipită şi să tragă puţintel de colţul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi. ..

„Jocul din Viziunea vizuinii este unul complicat şi riscant: joc cu ipostazele personajelor, în continuă metamorfoză, devenire şi fugă, joc cu inserturile tematice grave şi referinţele savante, care răzgândesc firul poveştii, joc cu convenţiile compoziţionale de gen şi specie, joc cu sensurile cuvintelor şi, până la urmă, joc cu şansa literaturii de a fi citită ca literatură într-o epocă dominată de lectura suspicioasă. Viziunea vizuinii explorează o lume a aspiranţilor la gloria artistică, în registru buf, radicalizând efectul de gratuitate. Ţinta predilectă a ironiilor rămâne, desigur, tot codul oficial din anii '50 şi început de '60. În decor silvestru şi cu identităţi zoomorfe, personajele participă la un cenaclu condus de o autoritate pur birocratică, se lansează în denunţuri şi îşi fac la comandă autocritica, meditează asupra artei angajate şi compun versuri pe schemă dată, citesc din datorie patriotică romane cu titluri precum Victimele exploatării ş.a.m.d." Sorina Sorescu..