Romanul Marinei Stepnova acoperă aproape un secol de istorie și îi oferă cititorului un tablou detaliat al „marelui imperiu“, în tușe ferme și culori tari: precaritatea vieţii și a morţii într-o așezare evreiască, traiul refugiaţilor într-un oraș siberian în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, nomenclatura sovietică în epoca ei de aur, universul aproape concentraţionar, mutilant, al școlii ruse de balet.
Figura centrală a poveștii este Lazăr Lindt, geniu al știinţei sovietice și deținător jovial al unei origini evreiești neasumate. Identitatea lui se construiește din perspectiva femeilor care îi influenţează destinul: marea lui iubire este Marusia, soţia mentorului său, de la care primește cea mai caldă, generoasă și durabilă afecţiune – cea maternă; marea ne-iubire este Galina Petrovna, cea care îi devine soţie sacrificând visul modest al fericirii domestice, iar sacrificiul ei dă naștere unei forţe de nestăvilit – cea a urii conjugale. Una singură, Lidocika, nepoata lui Lazăr Lindt, orfana ajunsă în grija bunicii neiubitoare, primește șansa de a alege.