Fonchito îl vede în fiecare zi pe bătrânelul care stă pe banca de pe ţărmul mării, cu privirea pierdută în zare, parcă aşteptând ceva. Mânat de curiozitate, băiatul se duce la el, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă, dar scurtă prietenie.
Sfidând granițele timpului, bătrânelul făcuse cândva parte din primul grup de copii-cruciați care porniseră înspre Ierusalim. El îi povesteşte micuţului cele petrecute atunci și îi dezvăluie motivul pentru care speră, zi după zi, că va revedea corabia copiilor. Istorisirea lui e dulce-amară, presărată cu miracole şi întâmplări greu de crezut. Ascultă…!
