Mario Vargas Llosa

Fonchito îl vede în fiecare zi pe bătrânelul care stă pe banca de pe ţărmul mării, cu privirea pierdută în zare, parcă aşteptând ceva. Mânat de curiozitate, băiatul se duce la el, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă, dar scurtă prietenie.Sfidând granițele timpului, bătrânelul făcuse cândva parte din primul grup de copii-cruciați care porniseră înspre Ierusalim. El îi povesteşte micuţului cele petrecute atunci și îi dezvăluie motivul pentru care speră, zi după zi, că va revedea corabia copiilor. Istorisirea lui e dulce-amară, presărată cu miracole şi întâmplări greu de crezut. Ascultă…!..

O conversație uitată, de la începutul carierei celor mai mari nume ale romanului latinoamerican, care au marcat literatura ultimului secol și începutul secolului XXI, Două singurătăți aduce față în față și contrapune doi scriitori de geniu, două viziuni artistice, două modalități de a spune și imagina povești. Îmbogățit cu mărturii ale literaților prezenți, cu interviuri și cu fotografii, volumul îi atrage pe cititori în laboratorul unde realitatea și biografia se transformă în ficțiune și mit.În 1967, când are loc întâlnirea dintre Mario Vargas Llosa și Gabriel García Márquez, scriitorul columbian oferise lumii Un veac de singurătate. În doar câteva luni, romanul căpătase un statut legendar, la fel ca misteriosul și fabulosul sat Macondo, și adusese în lumina reflectoarelor literatura latinoamericană. La acel moment, Mario Vargas Llosa publicase deja Orașul și câinii, și primise Premiul Rómulo Gallegos pentru Casa Verde. Termenul de „realism magic“ încă nu fusese inventat, dar stilul pe care avea să îl descrie sintagma, da. Iar ambii scriitori știau că fac parte dintr-un spectaculos boom literar. În timp, operele lor aveau să fie răsplătită cu două Premii Nobel. Primul, în 1982, acordat de Academia Suedeză lui Gabriel García Márquez, pentru „roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o bogată lume imaginară, reflectând viața și conflictele unui continent“. Al doilea, acordat lui Mario Vargas Llosa, în 2010, pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului“...

Dacă scenariile erotice din această carte nu-l fac să roșească nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru că le-ar lipsi îndrăzneala. Ci pentru că Llosa le transformă în artă pură, în joc, în frumusețe. O deloc sfântă familie formată din don Rigoberto, tatăl, Alfonso, fiul puber, și dona Lucrecia, mama vitregă, pare să fi descoperit secretul fericirii. Fiecare își trăiește erotismul în forme multiple și mereu mai inventive, într-o casă unde totul este afrodiziac, până și aerul pe care-l respiră. Cititorul singur va decide dacă amoraşul, pajul cu chip de înger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat, aşa cum crede menajera Justiniana, o fată simplă şi nevinovată; are la îndemână un capitol despre o anume bunăvestire, poate cel mai plin de semnificaţii din tot romanul, şi care reprezintă una dintre cheile care descuie lacătul întregii poveşti.Elogiu mamei vitrege rămâne, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Şi, în acelaşi timp, o  usturătoare lecţie de viaţă, dincolo de binele şi răul moraliştilor.Pe copertă: Agnolo Bronzino, Alegoria lui Venus și Cupidon (detaliu)..

Dacă scenariile erotice din această carte nu-l fac să roșească nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru că le-ar lipsi îndrăzneala. Ci pentru că Llosa le transformă în artă pură, în joc, în frumusețe. O deloc sfântă familie formată din don Rigoberto, tatăl, Alfonso, fiul puber, și dona Lucrecia, mama vitregă, pare să fi descoperit secretul fericirii. Fiecare își trăiește erotismul în forme multiple și mereu mai inventive, într-o casă unde totul este afrodisiac, până și aerul pe care-l respiră. Dacă amorasul, pajul cu chip de înger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat sau dacă această este numai temerea unei fete simple, menajera Justiniana, rămâne să stabiliți dumneavoastră. Capitolul despre o anume bunăvestire, cel mai bogat în semnificații din tot romanul, e una dintre cheile care descuie lacătul poveștii.„Elogiu mamei vitrege” este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Și, în același timp, o usturătoare lecție de viață, dincolo de binele și de răul moralistilor...

Textul impleteste analiza profunda a operei cu fragmente din dialogul pe care Vargas Llosa l-a purtat cu Garcia Marquez, oferindu-le cititorilor ocazia sa asiste la o punere in scena a metaliteraturii. Sub ochii lor se desfasoara intregul travaliu romanesc, de la inceputurile in jurnalism si scrierea primelor povestiri, pana la recurentele culturale si realitatile fictive pe care le produc.Vreme de optsprezece luni, Garcia Marquez s-a inchis intr-o camaruta, fumand si scriind, scriind si fumand. A batut la masina peste o mie trei sute de file, fara sa punem la socoteala materialele aruncate la cos. Ce a rezultat este un roman ambitios, obsesiv, ca un sarpe care-si musca varful cozii. Lasand deoparte mediul riguros in care a fost conceput, eseul ii invita pe cititori tocmai in camaruta lui Gabriel Garcia Marquez, in intimitatea operei si a vietii unuia dintre cei mai importanti scriitori sud-americani."Toti romancierii sunt razvratiti, dar nu toti razvratitii sunt romancieri. De ce? Spre deosebire de ceilalti, romancierul nu stie de ce-i razvratit, ignora radacinile profunde ale discordiei lui cu realitatea: e un razvratit orb. Dementa demonica la care il impinge propria razvratire – sa ia locul lui Dumnezeu, sa refaca realitatea –, caracterul radical pe care aceasta il adopta in sine e manifestarea acelei obscuritati tenace." Mario Vargas Llosa"Un scriitor nu-si inventeaza temele; le plagiaza din realitatea reala in masura in care ea i le sedimenteaza in spirit, sub forma experientelor cruciale, ca pe niste forte obsesive de care vrea sa se elibereze, scriind. E amuzant sa auzi aceasta afirmatie categorica din gura autorului care, cativa ani mai tarziu, avea sa scrie romanul cel mai plin de imaginatie posibil." Mario Vargas Llosa"Un eveniment literar. O cercetare vasta, care toaca marunt demonii, istoria, intamplarile care au format proza scriitorului columbian pana la romanul Un veac de singuratate." Javier Garcia Recio..

În Istoria lui Mayta, ancheta unui scriitor care încearcă să reconstituie povestea troțkistului Alejandro Mayta și a revoluției sale eșuate pe povârnișurile Anzilor în anul 1958 devine, sub ochii cititorului, o frescă amară a unei țări divizate și antagonizate. Adolescent idealist (și catolic fervent), apoi tânăr intelectual autodidact cochetând cu ideile stângii radicale, oscilând în viața personală între conformism și transgresiune, terorist fără voie, judecat și condamnat pentru greșeli pe care se pare că nu le-a comis, Mayta este descris contradictoriu și evocat inconsecvent de cei intervievați de narator. La fel ca portretul marginalului Mayta, și Istoria este construită din ficțiunile personale ale celor care se pretind martori sau victime (niciodată călăi), iar nu din marea ficțiune a ideologiei răsfrânte tragicomic în gesturile disperat-eroice și ratate ale revoluționarilor peruani...

Traducere si note de Mariana SiposArticolele, interviurile, conferintele si insemnarile reunite in acest volum sunt marturia a peste cincizeci de ani de lectura, Vargas Llosa socotind creatia borgesiana „o sursa inepuizabila de placere intelectuala“. Un adevarat exercitiu de reverenta inchinat scriitorului argentinian, cartea ofera o perspectiva nuantata asupra vietii si creatiei lui Jorge Luis Borges, asezandu-l intre figurile de geniu ale secolului XX, nu cu scopul de a realiza un tablou encomiastic, ci reconstituirea unei lumi vii, a unei realitati care a absorbit mitul.„O sarbatoare literara a inteligentei care uneste doi participanti extraordinari, desi complet diferiti.“ — El Cultural„Mie imi era foarte teama de acel interviu [din 1963], pentru ca deja il admiram mult pe Borges, iar ideea de a-l intervieva ma cam paraliza; numai ca parea atat de lipsit de aparare, atat de vulnerabil, de timid, ca mai prindeai curaj in fata acelui personaj care parca nu mai era atat de important – sau de fapt el nu se credea important – ca atunci cand il citeai. M-a surprins mult timiditatea lui, vulnerabilitatea pe care o transmitea. Iar raspunsurile pe care mi le dadea erau deosebit de inteligente si revelau cate ceva din imensa cultura literara pe care o avea.“ — MARIO VARGAS LLOSA in dialog cu Leila Guerriero, 2020„Cartea lui Vargas Llosa vorbeste despre slabiciunile lui Borges, precum si despre conditia sa de intelectual cufundat in universul lui plin de carti, departe de lume si pasiunile ei. Dar Jumatate de secol cu Borges constituie inainte de toate un omagiu plin de pretuire si dragoste; omagiul unui detinator al Premiului Nobel pentru Literatura pentru alt scriitor pe care il considera a fi meritat acelasi premiu si toate onorurile posibile.“ — La Vanguardia„O carte unica, exceptionala, nu numai pentru cei care gusta opera lui Borges sau a lui Vargas Llosa, ci si pentru aceia care vor sa se bucure de un festin literar.“ — El Imparcial..

Caporalul de jandarmi Lituma și adjunctul său Tomás au în grijă campamentul unui șantier de construcție a unei șosele transandine din Peru. Ba chiar și o mină din apropiere. Dar peste platourile alpine și în văile Anzilor plutește spectrul permanent al raidurilor violente comise de gruparea de orientare maoistă Sendero Luminoso, căreia îi cad victimă funcționari și țărani deopotrivă. Trei dispariții misterioase de pe șantier adaugă și mai multă spaimă în sufletele celor doi neputincioși reprezentanți ai legii. Ca să mai detensioneze atmosfera, Tomás îi spune șefului său Lituma o incredibilă poveste de iubire pe care a avut-o cu o prostituată. Mario Vargas Llosa reușește un tur de forță prin narațiuni suprapuse sau alternate, care formează treptat un tablou extrem de viu și de colorat, specific unei țări ca Peru, de pe înălțimile aspre ale Anzilor până la țărmul Pacificului...

Mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic — urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tânăr redactor de știri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său și se îndrăgostește de o mătușă prin alianță, Julia. El are18 ani, e student la drept și scrie scenarii care ajung la coș. Ea are 32 de ani, e boliviană și proaspăt divorțată. Pe măsură ce avalanșa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viața tânărului Mario și cea a mătușii sale Julia scapă de sub controlul familiei.Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți...

Matusi care vor fictiune, dar nu citesc literatura. Condeieri care nu scriu carti, dar produc fictiune in cantitati uriase. Iata o lume de matusi si de condeieri, aparent intr-un echilibru intre cerere si oferta. Inainte de aparitia televiziunii in Peru, teatrul radiofonic — urmasul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tanar redactor de stiri tempereaza gustul pentru catastrofe al colaboratorului sau si se indragosteste de o matusa prin alianta, Julia. El are18 ani, e student la drept si scrie scenarii care ajung la cos. Ea are 32 de ani, e boliviana si proaspat divortata. Pe masura ce avalansa radionovelelor scapa de sub controlul fanaticului condeier, viata tanarului Mario si cea a matusii sale Julia scapa de sub controlul familiei.Vargas Llosa transfera elemente autobiografice ale relatiei cu propria sa matusa, Julia Urquidi Illanes, intr-un roman savuros si navalnic, lipsit de prejudecati.MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.La Editura Humanitas au aparut: Orasul si cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleon si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021)...

Apariția, în 1963, a romanului Orașul și câinii îi aduce lui Mario Vargas Llosa o rapidă consacrare internațională: cartea e tradusă imediat în 20 de limbi, pentru ca apoi să fie ecranizată. Este momentul în care începe spectaculoasa carieră literară a scriitorului peruan, același care în 1990 avea să candideze la președinția țării sale.„Orașul și câinii” e un roman despre adolescență și despre violența unei lumi în care numai cei duri reușesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societății, evoluează între zidurile unui colegiu militar asemenea celui în care a învățat timp de doi ani și Vargas Llosa. „Câinii“ (bobocii din primul an) sunt continuu agresați și umiliți de elevii mai mari, care le demonstrează că a fi bărbat înseamnă să te impui prin forță în fața celui mai slab.O carte despre ostilitate, violență și dramele adolescenței, scrisă de unul dintre cei mai mari autori contemporani...

Flaubert nu a lasat nici un urmas literar direct, cu toate ca in ultima suta de ani i-au fost intentate numeroase procese de paternitate. Vargas Llosa discerne doua feluri de reclamanti: pe de o parte, realistii si naturalistii (carora prea adesea le-a lipsit simtul formei al lui Flaubert) si, pe de alta parte, formalistii, cum ar fi sustinatorii noului roman (al caror interes pentru tema a fost deseori dezamagitor de mic). S-ar putea oare trage concluzia ca Flaubert, ca si Milton, a fost un mare scriitor care a avut o influenta nefasta? Poate ca da. Dar printre ceilalti urmasi ai sai se numara scriitori care pricep foarte bine ceea ce spune si inteleg indemnul sau de a fi ei insisi. In fruntea acestora se afla Mario Vargas Llosa. - Julian Barnes  Trebuie sa fii incapatanat cum a fost Flaubert pentru a fi scriitor, daca nu esti inzestrat in mod natural cu talent, cum a fost cazul meu. Gratie lui Flaubert am rezistat si am devenit scriitor. Datorita lui Flaubert pot spune ca talentul, daca nu il ai ca dar innascut, poate fi obtinut prin disciplina, perseverenta, rabdare. Cand a inceput sa scrie, Flaubert n-avea talent. Dar a muncit enorm si a ajuns sa-si construiasca talentul pentru a deveni un mare, mare scriitor. - Mario Vargas LlosaTraducere din limba spaniola de Marin Malaicu-Hondrari...

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literaturaUnde ar fi de gasit Paradisul? Intr-o societate egalitara care trebuie edificata sau intr-un efort de intoarcere la valorile lumii primitive?Doua vieti: Flora Tristan, care se da de ceasul mortii in lupta ei pentru drepturile femeii si muncitorilor, si Paul Gauguin, cel care isi descopera pasiunea pentru pictura si lasa balta existenta burgheza ca sa traiasca in Tahiti, unde cauta o lume inca necontaminata de conventiile occidentale.Doua conceptii despre sex: cea a Florei, care vede in el doar un instrument de dominare masculina si aluneca ocazional intr-o experienta lesbiana, si cea a lui Gauguin, care il simte ca pe o forta vitala esentiala, o data chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajuta la expansiunea creativitatii sale.Ce au in comun aceste doua vieti opuse, dincolo de relatia de familie – Flora fiind bunica pe linie materna a lui Gauguin?In Paradisul de dupa colt, Mario Vargas Llosa ilustreaza prin doua cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatand amanuntit aspiratia paradiziaca a celor doi eroi si decaderea lor, inevitabila cand o idee ajunge sa fie aplicata mecanic...

Unde ar fi de găsit Paradisul? Într-o societate egalitară care trebuie edificată sau într-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive?Două vieţi: Flora Tristán, care se dă de ceasul morţii în lupta ei pentru drepturile femeii şi muncitorilor, şi Paul Gauguin, cel care îşi descoperă pasiunea pentru pictură şi lasă baltă existenţa burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convenţiile occidentale.Două concepţii despre sex: cea a Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină şi alunecă ocazional într-o experienţă lesbiană, şi cea a lui Gauguin, care îl simte ca pe o forţă vitală esenţială, o dată chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajută la expansiunea creativităţii sale.Ce au în comun aceste două vieţi opuse, dincolo de relaţia de familie – Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? În Paradisul de după colţ, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatând amănunţit aspiraţia paradiziacă a celor doi eroi şi decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic...

Razboiul sfarsitului lumii, roman pe care Roberto Bolano il considera capodopera lui Mario Vargas Llosa si pe care Harold Bloom l-a inclus printre cartile canonului occidental, are la baza un eveniment real din istoria Braziliei: sfarsitul secolului al XIX-lea aduce la Canudos, tinut sarac din nord-estul tarii, sangeroasa revolta a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfatuitorul - conflict civil dramatic in care au pierit aproape 20000 de oameni. Insa pe firul naratiunii granita dintre istorie si mit se topeste si, pana la urma, dispare cu totul: pentru rebelii de la Canudos republica se preschimba-n Antihrist, razboiul pe care-l poarta capata proportii apocaliptice, iar de la Sfatuitor, capetenia lor, asteapta cu disperare, ca de la un nou Mesia, mantuirea. De la scenariul cinematografic pe care l-am schitat ca embrion al intregii lucrari si pana la punctul final pe care l-am pus opt ani mai tarziu, romanul acesta m-a facut sa traiesc una dintre cele mai bogate si mai exaltante aventuri literare. - Mario Vargas LlosaTraducere din limba spaniola de Mihai Cantuniari...

Construita sub forma a unsprezece scrisori catre un personaj imaginar, un ucenic in arta prozei, scrisori unificate printr-un capitol concluziv sintetic, cartea reconstituie intreg procesul creativ prin care a trecut un autor capabil sa transforme in literatura tot ce atinge: Mario Vargas Llosa. Suntem martori ai lungii sale peregrinari ca literat si ai experientei unice, personale si netransferabile de romancier. Cum devii scriitor? Ce mecanisme imperioase te impulsioneaza in aceasta vocatie? Ce poti invata de la marii scriitori si ce este sau trebuie sa fie numai al tau, daca ai ceva de spus? Cartea lui Vargas Llosa e o suita de lectii magistrale despre arta de a scrie romane - in fond, o lectie de literatura. Cum poate un roman sa emotioneze, cu aceasta istorie in curs? Pur si simplu, existand, sugerand cititorilor aspiratii si dorinte, inoculandu-le virusul ambitiei si al unei fantastice proiectii a unei vieti mai bune, sau macar diferite. [...] Nu s-a inventat pana acum ceva mai potrivit decat romanul pentru a tine in viata visul unei societati mai bune. - Mario Vargas Llosa, Discurs de receptie in Academia Franceza, 9 februarie 2023Traducere din limba spaniola de Mihai Cantuniari...