Adunate de prin fel de fel de locuri și mixate strategic cu varietăți inedite, textele lui Marius Constantinescu desenează corpul unui volum sprințar, ca un vin sec, prietenos, de cursă lungă.
Miza lor? Doar plăcerea, pe jumătate hedonistă, pe jumătate visătoare, mereu autentică.
Parfumuri, oameni, călătorii, deserturi, vinuri, părinți, prieteni și singurătăți, portrete, Paris, camere, cravate și o plajă goală. Marius Constantinescu scrie despre toate și toate îl scriu pe el.
Multe din textele din această carte sunt guvernate de plăcere. Gusturi, senzații, amintiri, culori, texturi, vederi. Poate cele mai multe. Vrăjesc palatul, se volatilizează repede și lasă locul altora, cu persistență mai îndelungată și buchet mai consistent.
Textele despre familie, despre tranziția de la o vârstă la alta, despre meserie, despre emoții fără vizual, despre metamorfozele unui eu (cele mai puține, de altfel) se adună spre fundul paharului, ca mici sedimente ale unei licori nefiltrate, cu miza postgustului inclusă.
Toate, însă, sunt declinări care nu au altă miză decât sinceritatea și bucuria de a le pune în dialog cu alte minți.
Vinul băut singur nu prea are haz. Roșé-ul, mai ales, reclamă companie. Să citim împreună. Și să ne bucurăm de un gust, de o senzație, de o amintire, de o perspectivă, de azi.
