Marius Oprea

În 1958, scriitorul Vasile Voiculescu alături de alți intelectuali și preoți au fost arestați pentru „uneltire contra ordinii sociale”. De fapt, singura lor vină fusese participarea la ședințele „Rugului Aprins”, organizate în tihna Mănăstirii Antim. Despre cei care și-au pus toată nădejdea în păstrarea valorilor creștinismului, Securitatea a „dovedit” – prin metodele ei obișnuite – că alcătuiseră „o organizație subversivă unde s-au ținut mai multe ședințe cu caracter conspirativ”. Condamnați la pedepse grele, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Benedict Ghiuș și ceilalți vor plăti un preț greu pentru credința lor. Unii au decedat în detenție, alții la puțină vreme după eliberare (din cauza suferinței îndurate), iar câțiva au apucat timpurile în care au putut istorisi grozăviile din închisori și lagărele de muncă forțată.Adevărata călătorie a lui Zahei, de Marius Oprea, relatează cazul „Lotul Teodorescu Alexandru și alții” – așa cum a fost denumit de cadrele Securității, după numele de mirean al părintelui Daniil Sandu Tudor –, reconstituit pe baza arhivelor fostei poliții politice, a surselor memorialistice și a altor volume de specialitate.Cea de-a doua ediție, adăugită și revizuită, a fost completată cu câteva zeci de pagini de anexe, în care sunt reproduse documente revelatoare despre arestarea, anchetarea și condamnarea celor 16 oameni pentru faptul de a fi crezut în Dumnezeu și în poezie...

În arhiva fostei Securități păstrată la CNSAS se află patru volume de urmărire informativă, două pe hârtie  și alte două pe microfilm, de peste cinci sute de pagini, pe copertele cărora stă scris „Dosar operativ Hagea Constantin”. Cea mai mare parte a documentelor se află pe rola800. Acolo este povestea destinului unui om, cu virtuțile, slăbiciunile, faptele  și întâmplările vieții sale, toate fiind cuprinse în diverse dosare ale Securității, care l-a urmărit între anii 1947 și 1954, până când l-a arestat, anchetat și condamnat la închisoare. Constantin Hagea (1905–1960), gazetar, directorul ziarului Ardealul, membru al Comisiei Interimare a PN și unul dintre liderii refugiaților transilvăneni în capitală, a platit cu viața pentru că, vreme de șapte ani, i-a umilit pe securitșii care au depus eforturi considerabile pentru a-l găsi și reține, cât și pentru poziția sa anticomunistă și antisovietică, fiind una dintre victimele torționarului Alexandru Vișinescu în penitenciarul de la Râmnicu Sarat. Rola 800 se poate citi ca un roman despre viața de zi cu zi în România anilor 1950, despre onoare, curaj și solidaritate, opuse fricii instaurate de Securitate prin teroare și cruzime...