Altfel despre arta Părintelui Arsenie Boca în convorbiri realizate de Marius Vasileanu cu Ion Grigorescu, Pr. Petru Moga, Vianu Mureșan, Pr. Constantin Necula, Pr. Jan Nicolae, Silviu Oravitzan, Grigore Popescu-Muscel, Pavel Șușară
Activitatea artistică a Părintelui Arsenie Boca nu se reduce strict la pictură, așa cum s-ar crede. Pictura este doar forma artistică principală în care s-a specializat și manifestat, fiind și absolvent al Academiei de Belle Arte (București), ale cărei cursuri le-a frecventat cu hărnicie între anii 1933 și 1938. Volumul de față demonstrează, fie și tangențial, că Părintele Arsenie Boca s-a mai ocupat, chiar dacă aleatoriu, și de sculptură, și de amenajări ale unor grădini ale mănăstirilor Sâmbăta de Sus și Prislop, așadar de artă ambientală, și de câteva construcții a căror arhitectură a conceput-o ori de alte forme ale artei plastice și bisericești ale artelor vizuale. Apoi se mai poate vorbi și despre caligrafia uluitoare a Părintelui Arsenie Boca, și despre arta retoricii (omiletica) și, mai ales, despre arta de a trăi discret, smerit, într-o lume ostilă, în mijlocul unei societăți agresate de nenumăratele încercări și ispite ale interbelicului, apoi în plin război mondial și, mai târziu, într-o diabolică dictatură comunistă. Nu în cele din urmă, ar merita să mai medităm la arta de a tăcea a Părintelui... [...] Formele de artă practicată de Părintele Arsenie Boca pot fi tratate în multiple chei teologice (dogmatic, catehetic, pastoral, istoric etc.) ori culturale – vom descoperi împreună în volumul de față. Dar arta de a tăcea – implicit rugăciunea – este încoronarea. Căci tăcerea lucrătoare a Părintelui Arsenie Boca ne îmbrățișează pe toți, deopotrivă, și pe cei care cred, și pe cei care nu cred (încă) în sfințenia lui. (Marius Vasileanu)
* * *
Arta Părintelui Arsenie Boca nu e o formă secundară a personalităţii lui, ci o altă formă de manifestare şi un alt vector de cunoaştere. Materia cu care lucrează Părintele, materia plastică, este de tip energetic. Pentru că acel tip de energie spirituală, de energie lăuntrică, pe care noi o percepem în cele două imagini ale lui Iisus de la Drăgănescu este şi energia cu care el lucrează asupra lumii profane, asupra celor care se duc şi acuma la mormântul de la Prislop. Deci nu este o chemare prin limbaje convenţionale, ci este un tropism pe care îl creează, care nu este de ordin material. Iar acest tip de energie nu poate să fie decât divină, pentru că ea, fiind nonmaterială, nontangibilă, provine exact din realitatea Logosului. Eu nu aş judeca o producţie artistică, aşa cum este cea a lui Arsenie Boca, din perspectiva în care judec o expoziţie dintr-o galerie sau dintr-un muzeu. Sunt lucruri total diferite. Şi trebuie să vedem exact în ce măsură forma, stilistica lui, compoziţiile lui îi acoperă aspiraţia. Şi dacă acestea sunt forme optime pentru a transmite mesajul pe care a vrut să-l transmită, orice prejudecată a mea, dacă nu e atât de puternică încât să se transforme în dogmă, trebuie să cadă. (Pavel Șușară, critic de artă)
* * *
Părintele a lucrat acolo, la biserica Drăgănescu, sub presiunea unei istorii ce-l arestase și a unui aparat bisericesc ce-l trădase. Sufletul lui e impregnat acolo. Cu bunele și relele, cu exagerările identificate de unii, care citesc doar în plan canonic pictura. Or, cei care trăim Biserica asemeni unui organism viu, căci este Trupul lui Hristos, nu biblioteca din Ierusalim, știm că una dintre dimensiunile fundamentale ale vieții parohiei este dimensiunea pastorală. Părintele a pictat acolo pentru o comunitate în mijlocul căreia a fost acceptat să locuiască pe când toți îl prigoneau. Pictura de la Drăgănescu este darul Părintelui pentru ospitalitatea netrădătoare a oamenilor simpli. (Părintele Constantin Necula)
