Primul Război Mondial a măturat imperiile străvechi ale Europei şi a transformat continentul într-un laborator aşezat peste un uriaş cimitir. Dintre ruinele Ancien Régime-ului, politicienii le-au promis maselor, emancipate şi mobilizate ca niciodată până atunci, o societate mai dreaptă şi un stat care să le aparţină.
Dar lupta neobosită ce a urmat, între cele trei ideologii rivale – democraţia liberală, comunismul şi fascismul –, care se vedeau fiecare drept menită pentru a reface societatea, continentul şi lumea, sub forma unei Noi Ordini impuse omenirii, avea să dureze cea mai mare parte a secolului XX.
Astăzi, locuitorii continentului european se bucură de o remarcabilă combinaţie între libertatea individuală, solidaritatea socială şi pace. Dacă europenii vor izbuti să renunţe la dorinţa lor disperată de a găsi o singură definiţie funcţională a lor înşişi şi dacă vor izbuti să accepte un loc ceva mai modest în lume, se vor putea reconcilia mai uşor cu diversitatea şi cu disensiunile care vor face parte din viitorul lor la fel de mult cum au făcut parte şi din trecut.
