Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Mark Twain

Mark Twain

Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – d. 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.

În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.

Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York.


Aventurile lui Tom Sawyer

Aventurile lui Tom Sawyer

— Tom!Niciun răspuns.— Tooom!Niciun răspuns.— Ce-o fi cu băiatul ăsta? Hei, Tom!Niciun răspuns.Bătrânica îşi trase ochelarii în jos şi aruncă o privire cercetătoare prin încăpere; apoi şi-i ridică din nou pe nas şi privi pe sub ei. Rareori – sau poate chiar niciodată – se întâmpla să privească prin ei când era vorba de ceva atât de mărunt şi de neînsemnat ca un băieţel; erau perechea ei cea bună, mândria sufletului ei, şi erau făcuţi pentru „eleganţă”, nu pentru utilitate – ar fi văzut la fel de bine prin două ochiuri de plită. Timp de o secundă, chipul ei arboră o înfăţişare nedumerită, după care spuse, fără furie, dar totuşi suficient de tare încât s-o audă şi piesele de mobilier:— Ei, ei, dacă pun mâna pe tine, o să fie vai şi-a…Nu apucă să-şi termine fraza, căci deja se aplecase şi lovea puternic pe sub pat cu mătura, aşa că avea nevoie să răsufle sănătos pentru a-şi alimenta mişcările viguroase. Nu reuşi să trezească la viaţa decât motanul, aflat prin cine ştie întâmplare în zona vizată.— N-am mai văzut niciodată un copil ca ăsta!Se duse la uşă, o deschise şi rămase în cadrul ei, privind printre tulpinile de roşii şi frunzele laurilor care populau grădina. Nici urmă de Tom. Aşa că ridică tonul suficient pentru ca glasul ei să răsune o distanţă considerabilă şi strigă:— He-eeee-ei Too-om!În momentul acela se auzi un zgomot uşor undeva în spatele ei, iar ea se întoarse exact la timp pentru a-l prinde de pulpana hainei şi a-i stăvili încercarea de a o zbughi pe lângă ea.— Aha! Trebuia să mă gândesc eu că erai în dulapu’ ăla! Ce-ai făcut acolo?— Nimic.— Nimic! Uită-te numai la mâinile tale! Ah, şi la gură! Cu ce Dumnezeu te-ai mânjit aşa?— Nu ştiu, tuşică.— Las’că ştiu eu. Dulceaţă… asta-i la gura ta. De patruzeci de ori ţi-am zis că, dacă te mai apropii de dulceaţa aia, o să te jupoi de viu. Ia dă-mi jordia aia!Nuiaua se undui în aer… situaţia devenea disperată…— Hii! În spatele matale, tuşică!Bătrânica se întoarse cu repeziciune şi-şi apucă poalele, într-o încercare instinctivă de a le feri din calea pericolului. Băiatul o zbughi în aceeaşi fracţiune de secundă, se cocoţă pe gardul înalt de lemn şi se făcu nevăzut de cealaltă parte a lui.Mătuşa lui, Polly, rămase uimită un moment, după care izbucni într-o serie de hohote pline de blândeţe.— Al naibii băiat, oare n-o să mă învăţ minte niciodată?..


2500 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă