Mai putin productiv decat majoritatea poetilor din generatia sa – exceptandu-l, bineinteles, pe Vasile Carlova, intrat in istoria literaturii romane cu doar cinci poezii –, Grigore Alexandrescu este, in schimb, cel mai ,,artist”.
Prin Fabule, splendid inventar de caractere, de scene din viata sociala si politica, descrise cu profunda intuitie a moralistului, ajutata de un simt artistic superior, “clasicul” – aliat, de fapt, cu adeptul Secolului Luminilor – triumfa asupra romanticului. Creatia moralistului Alexandrescu, admirata si de contemporani, si de urmasi, nu-si afla succesori mai insemnati […]. Poezia interioritatii, a sufletului tumultuos care cauta si se cauta in permanenta pe sine, poezia reflexivitatii autentice se naste la noi odata cu Grigore Alexandrescu. La fel si acuta constiinta a scrisului inteles ca arta si ca efort […],iar nu ca produs al spontaneitatii ocazionale. Mai putin productiv decat majoritatea poetilor din generatia sa – exceptandu-l, bineinteles, pe Vasile Carlova, intrat in istoria literaturii romane cu doar cinci poezii –, Grigore Alexandrescu este, in schimb, cel mai ,,artist“. Nu practica scrisul ca pe o indeletnicire destinata intervalelor de otium domestic ori de agreabila vilegiatura, ci scrie dintr-un sentiment al datoriei fata de lumea in care traieste si, totodata, cu o limpede constiinta a datoriei fata de pagina scrisa. Grigore Alexandrescu nu este un ,,poet de duminica“, ci un Poet pur si simplu.
