Prezenta lucrare isi propune sa ofere o incursiune detaliata si riguroasa in sistemul legal care reglementeaza procedeele probatorii, acordand o atentie deosebita metodelor speciale de supraveghere. Scopul este nu doar de a analiza cadrul legal existent, ci si de a aduce contributii semnificative la optimizarea acestuia, intr-un efort de corelare eficienta intre nevoile investigatiilor penale si respectarea drepturilor fundamentale ale individului.
Lucrarea trateaza, in mod inedit, problematica provocarii la proba in domeniul metodelor speciale de supraveghere, care presupune determinarea unui tert de catre organele statului sa poarte conversatii telefonice sau ambientale cu persoana supravegheata, in vederea obtinerii unor inregistrari din care sa reiasa daca a fost desfasurata ori nu o activitate infractionala. De asemenea, tot ca element de noutate in literatura de specialitate, sunt dezbatute subiecte precum cooperarea juridica internationala in domeniul metodelor speciale de supraveghere. In materia cooperarii internationale, lucrarea trage un semnal de alarma cu privire la modul in care autoritatile nationale notifica autoritatile altor state atunci cand subiectul interceptarii paraseste teritoriul national si nu este necesara asistenta tehnica din partea statului unde se afla acesta pentru punerea in executare a metodelor speciale de supraveghere.
Partea finala a lucrarii analizeaza modul in care se realizeaza supravegherea persoanelor in domeniul securitatii nationale, precum si modalitatea de valorificare a materialelor rezultate din aceasta activitate in cadrul procesului penal.
