Este corectitudinea politică un duşman al libertăţii de exprimare şi al schimbului de idei? Sau, dimpotrivă, contestând relaţiile de putere dominante şi normele sociale care exclud grupurile marginalizate, corectitudinea politică contribuie la crearea unei societăţi mai echitabile şi mai drepte? Pentru unii, răspunsul este simplu: ea suprimă dezbaterea liberă care stă la baza democraţiei, instituie diviziuni sociale artificiale şi promovează conflictele între diferitele grupuri care alcătuiesc o comunitate. Alţii susţin că, dimpotrivă, prin crearea de norme şi spaţii publice care le oferă dreptul de a se exprima unor grupuri şi persoane marginalizate, se lărgeşte domeniul libertăţii. Eforturile îndreptate spre incluziunea socială sunt esenţiale pentru crearea unor societăţi diverse şi sănătoase.
Dezbaterea Munk despre corectitudinea politică a avut loc pe 18 mai 2018 la Toronto şi a pus faţă în faţă două tabere. De o parte, tabăra pro, alcătuită din profesorul, jurnalistul şi predicatorul Michael Eric Dyson şi Michelle Goldberg, editorialistă New York Times. De cealaltă parte, tabăra contra, alcătuită din actorul şi scriitorul Stephen Fry şi profesorul de psihologie şi scriitorul Jordan Peterson. Este corectitudinea politică o formă de progres sau nu? Cine va câştiga dezbaterea?