La 50 de ani de la prima publicare integrală a Eseurilor lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale, semnată de Vlad Russo. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a Eseurilor.„Aceste eseuri vor fi citite cât timp vor exista oameni care iubesc adevărul, forța și simplitatea. Opera lui Montaigne este piatra de încercare a unui spirit ales. Celui căruia nu-i place s-o citească spuneți-i că suferă de un viciu al inimii sau înțelegerii; aproape că nu e problemă pe care el să n-o fi cercetat pe toate fețele, rămânând la fel de convingător întotdeauna. Contradicțiile operei sale sunt imaginea fidelă a contradicțiilor înțelegerii omenești. El își urmărește ideile fără nici o artă: puțin îi pasă de unde pornește, cum înaintează sau unde sfârșește. Spune lucrul care-l frământă aici și acum. Nu e nici mai închegat, nici mai dezlânat când scrie decât e când gândește sau visează… El ni se arată sub cele mai felurite chipuri: când bun, când desfrânat, când îngăduitor, când înfumurat, când bănuitor sau supersti?ios. Dar, orice-ar spune, interesează și instruiește.“ — DENIS DIDEROT„Văd că filozofii pyrrhonieni nu-și pot prezenta doctrina generală în nici un fel de rostire: lor le-ar trebui un nou limbaj. Al nostru e alcătuit în întregime din propoziții afirmative, care lor le sunt de tot nesuferite. Astfel, când rostesc «Mă îndoiesc», sunt strânși numaidecât cu ușa pentru a fi făcuți să accepte că măcar de un lucru sunt siguri și-l cunosc, anume că se îndoiesc. De aceea au fost siliți să caute scăpare într-o comparație cu medicina, fără de care poziția lor ar rămâne de neînțeles: când spun «Nu știu» sau «Mă îndoiesc», declară că propoziția se elimină și ea împreună cu restul, la fel ca rubarba, care împinge afară scursurile dăunătoare, eliminându-se și ea în același timp. Această idee e înfățișată mai convingător printr-o întrebare: «Oare ce știu?», pe care am așezat-o ca deviză a unei balanțe.“ — MICHEL DE MONTAIGNE..

La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor.  S-a pus adesea intrebarea daca Montaigne a fost credincios, daca a fost un catolic sincer, sau a manifestat sentimente religioase din prudenta, si poate din dorinta de-a sluji societatea. A formula problema in acesti termeni simplisti ar insemna sa tratam superficial o gandire a carei intentie radicala este adesea nesocotita de filozofia occidentala. De altfel, urmasi ai lui Montaigne precum Descartes sau Pascal au fost destul de alarmati de indrazneala acestei gandiri ca sa-si indrepte cautarile principale catre caile prin care o puteau ocoli. Montaigne deschide gandirii filozofice doua perspective, intre care nu pare sa se fi hotarat inca. Pe de o parte, cea a filozofiei Luminilor, care supune criticii sale toate societatile istorice, nutrind gandul utopic al unei societati rationale. Pe de alta, relativismul care respinge orice criteriu absolut ce i-ar putea ingadui unei culturi sa judece culturile diferite de ea. - Claude Levi-Strauss ..

La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor. …O carte de citit si recitit, iar si iar, deopotriva in amanunt si in ansamblu, dar totodata, si mai ales, in diferite momente ale vietii.Montaigne e mereu prezent spre a ne aminti ca, dincolo de modele care au imbalsamat nenumarati filozofi de-a lungul secolelor, pe multi chiar in timpul vietii, o filozofie care ne invata ca "marea capodopera a omului este sa traiasca asa cum se cuvine" – sau, ca in ultimele randuri ale genialei sale opere, ca "este o desavarsire absoluta si aproape divina a sti sa te bucuri cu adevarat de faptul ca existi" -, o asemenea filozofie va dainui cat vor mai exista oameni care se intreaba ce e de facut pentru ca, tocmai, sa traiasca asa cum se cuvine… Raspunsul se afla in Eseuri. - Michel Onfray Oricum ar fi, vreau sa zic, si oricate nerozii as spune eu aici, n-am de gand sa le ascund, asa cum n-as ascunde un portret de-al meu, chel si carunt, in care e zugravit nu un chip desavarsit, ci chipul meu. Caci eu imi infatisez aici propriile simtaminte si ganduri, pe care le ofer drept ceea ce cred eu, nu drept ce-ar trebui crezut. Si n-am alta tinta decat sa ma dezvalui pe mine insumi, care maine poate ca voi fi altfel, daca o noua experienta ma va fi schimbat. - Michel de Montaigne..

Volumul de fata ofera, scurt si cuprinzator, o imagine reprezentativa a Eseurilor lui Montaigne. Scrise la deplina maturitate creatoare si incluse in ultima carte – a treia –, capitolele sunt traduse aici integral, dupa 50 de ani, intr-un limbaj modern, necenzurat, indepartat de arhaisme, potrivit ultimelor receptari stiintifice ale operei.In ajutorul cititorului grabit de secol XXI, editia beneficiaza de o prezentare generala a Eseurilor, de note explicative, introduceri si sumare de teme. Au fost alese capitolul despre relatiile sociale cultivate de Montaigne, capitolul scandalos despre placerea sexuala, despre vorbirea deocheata, despre femei si barbati si multe altele, precum si ultimul capitol al uriasei carti, suma a gandirii montaigniste, testamentul sau spiritual: Despre experienta.„Prin faptul ca un om ca Montaigne a scris, bucuria de-a trai pe acest pamant a crescut intr-adevar. [...] As fi alaturi de el, daca s-ar cere sa ne alegem o patrie pe pamant.”Fr. Nietzsche„Tare nebuni mai suntem cand spunem: «Si-a petrecut viata in lenevie», «Nu mai am nimic de facut azi». Ce? N-ati trait cumva? Aceasta e cea mai ilustra dintre ocupatiile voastre... «Daca as fi avut pe mana afaceri marete, as fi aratat atunci ce stiu eu sa fac». Ati fost in stare sa meditati la propria viata si sa o manuiti bine? Atunci ati facut cea mai mareata treaba dintre toate. Ati stiut sa va castigati ceva ragaz? Ati facut mai mult decat cel care a castigat imperii si orase. Capodopera glorioasa a omului este aceea de-a trai potrivit”.„Unii vor sa iasa din ei insisi si sa scape de om. E o nebunie! In loc sa se transforme in ingeri, ei se transforma in fiare; in loc sa se ridice, ei se prabusesc”.„Acela care stie sa se bucure in mod loial de existenta lui a atins perfectiunea absoluta, asemenea celei divine. Cautam alte conditii, pentru ca nu intelegem uzul alor noastre si iesim dincolo de noi, pentru ca nu stim ce este inlauntrul nostru. Degeaba ne urcam pe picioroange, caci si pe picioroange tot cu picioarele noastre trebuie sa mergem. Si pe cel mai inalt tron al lumii, ne asezam tot cu curul nostru”.„Barbatii si femeile sunt aruncati in acelasi tipar: fara educatie si uz, diferenta dintre ei nu este mare. Platon ii cheama in Republica sa si pe unii si pe altii, fara nicio diferenta, sa participe la o comunitate a tuturor studiilor, exercitiilor, insarcinarilor, ocupatiilor de razboi si de pace. Iar filosoful Antistene respinge orice distinctie intre virtutea lor si a noastra. Este mult mai usor sa acuzi un sex decat sa-l scuzi pe altul. Cum se zice: vatraiul zice de lopata ca-i neagra”.Michel de Montaigne..

Lectura Jurnalului de calatorie este o bucurie perpetua, fiindca Montaigne sta cu ochii larg deschisi atintiti asupra lumii. Lasand deoparte o posibila ambitie diplomatica si speranta intr-o vindecare a litiazei lui renale, o explicatie a calatoriei pare sa tina de curiozitatea lui Montaigne pentru situatia religiilor si a coabitarii lor in tarile de limba germana. Astfel, cu mai multi sorti de izbanda decat ipotetica misiune diplomatica si iluzoria si frustranta cura termala, unul dintre scopurile lui Montaigne, afirmate chiar de el, era umblatul, hoinareala, plimbarea animata de curiozitatea pentru alte moravuri, practici religioase, obiceiuri alimentare si deprinderi de a manca. Rezulta de aici o culegere vie de observatii uimitoare despre natura, arhitectura, locuinte, oameni, obiceiuri, credinte, mancaruri. Facute cu deplina libertate. Calatorul se dovedeste atent la tot ce intra in alcatuirea "conditiei umane", iar calatoria sa dezvaluie felul in care ne putem bucura de lume. ..

La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor. …O carte de citit si recitit, iar si iar, deopotriva in amanunt si in ansamblu, dar totodata, si mai ales, in diferite momente ale vietii.Montaigne e mereu prezent spre a ne aminti ca, dincolo de modele care au imbalsamat nenumarati filozofi de-a lungul secolelor, pe multi chiar in timpul vietii, o filozofie care ne invata ca "marea capodopera a omului este sa traiasca asa cum se cuvine" – sau, ca in ultimele randuri ale genialei sale opere, ca "este o desavarsire absoluta si aproape divina a sti sa te bucuri cu adevarat de faptul ca existi" -, o asemenea filozofie va dainui cat vor mai exista oameni care se intreaba ce e de facut pentru ca, tocmai, sa traiasca asa cum se cuvine… Raspunsul se afla in Eseuri. - Michel Onfray Oricum ar fi, vreau sa zic, si oricate nerozii as spune eu aici, n-am de gand sa le ascund, asa cum n-as ascunde un portret de-al meu, chel si carunt, in care e zugravit nu un chip desavarsit, ci chipul meu. Caci eu imi infatisez aici propriile simtaminte si ganduri, pe care le ofer drept ceea ce cred eu, nu drept ce-ar trebui crezut. Si n-am alta tinta decat sa ma dezvalui pe mine insumi, care maine poate ca voi fi altfel, daca o noua experienta ma va fi schimbat. - Michel de Montaigne ..