Michel Houellebecq

Cel de-al optulea roman al lui Michel Houellebecq, Anihilare, publicat în Franța în ianuarie 2022 într-un prim tiraj de 300 000 de exemplare, a cunoscut rapid numeroase traduceri. Iconoclastul autor își intrigă din nou publicul, imaginând o poveste profund umană, cu vibrări de melancolie, dar și cu neașteptate și tulburătoare tresăriri metafizice, pe care până acum nu le lăsase să transpară în paginile sale de proză.Început ca un thriller, cu teroriști informatici, care coboară treptat din virtualul netului în realitatea cotidiană, preschimbând pixelii în sânge, romanul deschide și o tramă politică, atent și iscusit articulată, ce se petrece în toiul alegerilor prezidențiale din Franța anului 2027, punând în scenă personaje cu identitate reală descifrabilă. Firele narative se leagă grație personajului Paul Raison, un rezonabil și aparent anost înalt funcționar în Ministerul de Finanțe, care, pe măsură ce poveștile publice înaintează, își descoperă vidul existențial și încearcă, sub presiunea veștii că suferă de o boală incurabilă, să-și creeze un viitor, recuperând urmele de afecțiune ale unui trecut ratat. Un viitor pe cât de scurt, pe atât de dens.„Houellebecq descrie, cu o forță rară și cu o neobișnuită formă de tandrețe, ceea ce ne rămâne atunci când lumea se năruie.“ — Figaro Histoire„Romanul cel mai delicat, mai melancolic și mai sensibil al lui Michel Houellebecq.“ — Charlie Hebdo„O mare carte, o lovitură sigură, cel mai tulburător roman al lui Houellebecq. În sfârșit, scriitorului îi cade masca provocatoare și cinică, pentru a-și descoperi adevărata față a empatiei. Anihilare este desigur un cânt funebru, dar care radiază dragoste și posibilitatea fericirii.“ — RTL„Sub acest titlu catastrofic se ascunde un roman emoționant. […] Luându-i prin surprindere pe toți cei care așteptau un roman politic, Michel Houellebecq semnează un act de credință în puterea dragostei și a literaturii.“ — Elle„Un text cutremurător, esențial, în același timp luminos și crepuscular.“ — Courrier picard„Un spectaculos roman despre dorință, iubire și moarte.“ — Madame Figaro..

Deschizand acest mic volum, cititorul va intelege de la primele randuri ce inseamna un coup de foudre in cultura umanista: intalnirea peste timp dintre doi autori care pareau sa se astepte unul pe celalalt dintotdeauna. Si intr-adevar, cartea lui Michel Houellebecq, neincheiata si alcatuita din crampeie comentate din doua lucrari dintre cele mai cunoscute ale lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare si Aforisme asupra intelepciunii in viata, pare sa se fi nascut dintr-o asemenea intalnire providentiala. Opera celui mai lucid ganditor al secolului al XIX-lea, poate primul ganditor cu adevarat lucid pe care l-a dat filozofia germana, ii va fi aparut scriitorului francez una scrisa anume pentru el, poetul si romancierul unei generatii disperate, parca pentru a-i adanci deziluziile, in chip dureros si izbavitor totodata. Citita in aceasta cheie, interpretarea lui Schopenhauer pe care ne-o ofera Houellebecq este deci o lectura neconventionala, departe de canoanele interpretarii unei lucrari filozofice, dar tocmai de aceea inzestrata cu o autenticitate fara egal. Imi propun sa incerc sa arat, cu ajutorul catorva dintre pasajele mele favorite, de ce atitudinea intelectuala a lui Schopenhauer ramane in ochii mei un model pentru orice filozof viitor; si de ce, chiar daca pana la urma suntem in dezacord cu el, nu putem simti pentru el decat un profund sentiment de recunostinta...

„Neîmpăcat (Non réconcilié, 2014) confirmă importanţa acordată de autor poeziei, reunind 132 de poeme alese de Michel Houellebecq din cele patru volume pe care le-a publicat între 1991 şi 2013. Fără a respecta cronologia, punând împreună poeme din epoci foarte diferite, această antologie în cinci părţi propune un nou parcurs de lectură şi constituie o operă în sine. [...] Pentru Michel Houellebecq poezia este, indubitabil, o problemă de viaţă şi de moarte, un exerciţiu de supravieţuire, o armă de luptă.“ (Agathe Novak-Lechevalier, din prefața ediţiei Gallimard a volumului de faţă)„Poezia este mijlocul cel mai natural de a traduce intuiţia pură a unei clipe. Există cu adevărat un sâmbure de intuiţie pură, care poate fi transpus în imagini sau în cuvinte. Câtă vreme rămâi înlăuntrul poeziei, rămâi de asemenea înlăuntrul adevărului.“ (Michel Houellebecq)„Michel Houellebecq este un Baudelaire al supermarketurilor.“ (Dominique Noguez)„Poezia urbană houellebecquiană poate fi considerată «o sinteză», care dă seama despre un şir neîntrerupt de înfrângeri şi răni. În aceeaşi măsură însă, ea îi oferă omului postmodern oglinda suferinţelor sale şi face astfel critica idealurilor îndoielnice ale acestuia.“ (Julia Pröll)..

Publicat în Franța pe 4 ianuarie 2019, Serotonină, al șaptelea roman al scriitorului Michel Houellebecq, și-a confirmat statutul de cea mai așteptată carte, atingând în trei luni vânzări de peste 500 000 de exemplare. A apărut concomitent în Germania, Italia și Spania, ocupând, în fiecare, locul 1 în topurile de vânzări. Este în curs de traducere în peste 40 de țări.Roman al unei rătăciri fără speranță pe drumurile din nordul Franței, al dezabuzării și nostalgiei convulsive față de iubiri ratate cu bună știință, dar și al privirii lucide și necruțătoare asupra lumii contemporane, cu răzvrătiți intratabili și „veste galbene“ sui-generis, Serotonină este cu siguranță una dintre cele mai puternice, mai tandre și mai vitriolante cărți scrise de laureatul din 2010 al Premiului Goncourt.„Ajuns într-un punct critic al existenței, Florent-Claude Labrouste își propune să dispară de bunăvoie, să renunțe la profesie, la viața socială, la cunoștințe. Își șterge urmele, se refugiază în hoteluri (unde musai trebuie să existe camere pentru fumători), străbate nostalgic (și deplânge) o Franță rurală ruptă de rosturile ei tradiționale, străduindu-se să opereze o regresie paliativă în trecutul personal. Își revizitează amorurile defuncte, un prieten, singurul, de tinerețe, încearcă zadarnice reconectări la momentul prezent, alternate cu visuri de sinucidere matematic puse la cale, dar rămâne la fel de pustiu pe dinăuntru, cu privirile lipite de o adevărată catapeteasmă a eșecului sufletesc, pe care și-a construit-o din cele 3 000 de fotografii ce îi rămăseseră în laptop, imprimate și lipite pe pereții ultimei sale locuințe. Dintre ele, vibrează viața în doar vreo trei, cele care îi păstrează imaginile singurelor lui iubiri posibile, cu Kate și Camille.”..

Publicat in Franta pe 4 ianuarie 2019, Serotonina, al saptelea roman al scriitorului Michel Houellebecq, si-a confirmat statutul de cea mai asteptata carte, atingand in trei luni vanzari de peste 500 000 de exemplare. A aparut concomitent in Germania, Italia si Spania, ocupand, in fiecare, locul 1 in topurile de vanzari. Este in curs de traducere in peste 40 de tari.Roman al unei rataciri fara speranta pe drumurile din nordul Frantei, al dezabuzarii si nostalgiei convulsive fata de iubiri ratate cu buna stiinta, dar si al privirii lucide si necrutatoare asupra lumii contemporane, cu razvratiti intratabili si ,"veste galbene" sui-generis, Serotonina este cu siguranta una dintre cele mai puternice, mai tandre si mai vitriolante carti scrise de laureatul din 2010 al Premiului Goncourt.Ajuns intr-un punct critic al existentei, Florent-Claude Labrouste isi propune sa dispara de bunavoie, sa renunte la profesie, la viata sociala, la cunostinte. Isi sterge urmele, se refugiaza in hoteluri (unde musai trebuie sa existe camere pentru fumatori), strabate nostalgic (si deplange) o Franta rurala rupta de rosturile ei traditionale, straduindu-se sa opereze o regresie paliativa in trecutul personal. Isi reviziteaza amorurile defuncte, un prieten, singurul, de tinerete, incearca zadarnice reconectari la momentul prezent, alternate cu visuri de sinucidere matematic puse la cale, dar ramane la fel de pustiu pe dinauntru, cu privirile lipite de o adevarata catapeteasma a esecului sufletesc, pe care si-a construit-o din cele 3 000 de fotografii ce ii ramasesera in laptop, imprimate si lipite pe peretii ultimei sale locuinte. Dintre ele, vibreaza viata in doar vreo trei, cele care ii pastreaza imaginile singurelor lui iubiri posibile, cu Kate si Camille...

Un adevărat fenomen editorial, Supunere (ianuarie 2015), noul roman al lui Michel Houellebecq, cel mai important scriitor francez actual, se traduce in cursul acestui an în peste 40 de țări.Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), Supunere a zguduit deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin Particulele elementare, Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul îm mână punându-i în faţă mizeria morală şi deruta politică. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu acelaşi entuziasm pe internet meniuri de catering şi servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Şi de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizaţia modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii“? Provocator cu program, scriitorul şochează de fiecare dată prin tuşele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare...