Premiul pentru traducere din limba engleză al Fundatiei „Andrei Bantaş“ acordat de Uniunea Scriitorilor din România pe anul 2012.
Reîntors în Africa de Sud după studiile în America şi Europa, John Coetzee locuieşte cu tatăl lui în cea mai modestă locuinţă a cartierului rezidenţial Tokai. Trăind din expediente, bărbatul acum matur se izolează tot mai mult de semeni, dar această însingurare dă naştere cărţilor, căci detaşarea aparentă ascunde o privire atentă şi lucidă. Personajul-scriitor Coetzee nu mai este însă observat de naratorul dedublat, ca în primele două volume ale trilogiei Scene de viaţă provincială: istoria sa este acum reconstituită de un exeget al operei sale; acesta recompune, din mărturiile celor care l-au cunoscut, dar nu au reuşit niciodată să-l înţeleagă pe John, portretul unei sensibilităţi exacerbate, ce nu-şi mai găseşte alinarea nici în spaţiul edenic al fermei bunicilor, nici alături de femeile în faţa cărora a îndrăznit să-şi dea jos masca taciturnă. Fiecare interviu – câtuşi de puţin măgulitor la adresa subiectului comun, uneori chiar şocant – descoperă o nouă faţetă a personalităţii şi destinului lui Coetzee, ori le completează pe celelalte, fără a-i întregi însă niciodată portretul.
Rodica Grigore, „Adevăr şi ficţiune“ (Cultura, martie 2013)
Dana Pîrvan-Jenaru, „Coetzee – «omul de lemn»?“ (Luceafărul, martie 2013)
