Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15/27 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15/27 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.


Căin Nebunul
În stoc
Finul lui Dumnezeu
În stoc
Legenda Luceafărului

Legenda Luceafărului

«In descrierea unui voiaj in tarile romane germanul K. povesteste legenda Luceafarului. Aceasta e povestea. Iar intelesul alegoric ce i l-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de simpla uitare, pe de alta parte insa, pe pamint, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc», scria Eminescu pe marginea manuscrisului uneia din multele variante ale poemului Luceafarul. Pe aceeasi fila poetul isi continua gindul, intr-o forma mai succinta: «Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului pe pamint si i-am dat acest inteles alegoric».Acest « german K. » era Richard Kunisch, autorul unei culegeri intitulata Bukarest und Stambul. Skizzen ans Ungarn, Rumanien und der Turkei (Bucuresti si Stambul. Schite din Ungaria, Romania si Turcia), aparuta in 1861 si reeditata in 1868 si 1869.Lui Eminescu care, in toamna anului 1872, venise la Berlin cu scopul de a-si continua studiile universitare, nu putea sa-i scape acest titlu de carte. Astfel, cele doua basme romanesti culese de Kunisch (Das Madchen im golden Garten si Die Jungfrau ohne Korper) vor intra imediat in laboratorul de creatie al poetului, din care vor iesi minunatele basme versificate: "Fata-n gradina de aur" si "Miron si frumoasa fara corp". Daca "Miron si frumoasa fara corp" a ramas la stadiul de basm, "Fata-n gradina de aur" va cunoaste o indelungata si migaloasa slefuire, care se va sfirsi odata cu publicarea in Almanahul Societatii Academice Social-Literare « Romania Juna » a poemei Luceafarul.Societatea studentilor romani din capitala Imperiului Habsburgic, Viena, din care facuse parte la timpul sau si Eminescu, izbutise, dupa mai multi ani de stradanii, sa scoata de sub tipar, in aprilie 1883, Almanahul « Romaniei June ». In paginile acestei publicatii tinerii redactori isi propuneau: « sa intruneasca in fiecare an pe cei mai de frunte reprezentanti ai literaturii romane ; astfel din an in an, lamureau editorii, se va putea si in acest mod observa miscarea noastra literara, ceea-ce inca este o conditie pentru progres. In Almanahul prezent, precizau ei, multe pietricele pretioase din mozaicul literaturii romane lipsesc ».Prezenta editie omagiala intruneste basmul lui Kunisch, "Fata din gradina de aur", in traducerea lui D. Caracostea, basmul versificat "Fata-n gradina de aur" si poemul "Luceafarul".Am pastrat ortografia si punctuatia editiilor din care au fost reproduse textele. - Horia Zava..


2900 lei

În stoc
Opera poetică Mihai Eminescu

Opera poetică Mihai Eminescu

Editia de fata, menita sa completeze Colectia AETHRA (in care au aparut pina acum Baudelaire, Le fleurs du mal / Florile raului, Ovidiu, Opere, Lev Tolstoi, Razboi si pace, Euripide, Teatru complet), a coincis, printr-o fericita imprejurare, cu aniversarea a 125-a de la publicarea nemuritorului poem Luceafarul, in Almanahul Societatii Academice Social-Literare „Romania Juna” (aprilie 1883). Tocmai despre Luceafarul Tudor Vianu nota: „Daca moartea ar voi ca in noianul vremurilor viitoare intreaga opera poetica a lui Eminescu sa se piarda, dupa cum lucrul s-a intimplat cu atitea opere ale antichitatii, si numai Luceafarul sa se pastreze, stranepotii nostri ar putea culege din ea imaginea esentiala a poetului”, iar Alain Guillermou avea sa-l completeze: „Critica romana, care nu se da deloc inapoi in fata judecatilor partiale sau grabite, se opreste in fata Luceafarului, depune armele si nu cuteaza a enunta nici cel mai mic cuvint defavorabil.”. Intr-adevar, despre Luceafarul s-a scris enorm, ca si despre toata opera lui Eminescu, poate, in speta despre cea poetica. La fel si despre Eminescu: Poetul si Omul. Dar se pare ca nimeni n-a spus mai bine decit Tudor Arghezi, cind veni vorba despre Luceafarul poeziei noastre: „A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta … Nu poate sa ajunga vorba pina la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa-i povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava”. Asadar, lasind aprecierile in competenta unor ilustri cercetatori ai creatiei poetice eminesciene, precum G. Calinescu, Gh. Bogdan-Duica, Ovid Densusianu, Garabet Ibraileanu, Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Murarasu, Nicolae Iorga, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Constantin Ciopraga, George Popa, Stefan Badea, Eugen Simion, Mihai Cimpoi s.a., am insirat spicuiri din exegezele lor la capitolul Note. Au avut multe de spus pe marginea poeziilor lui Eminescu si francezul Alain Guillermou, cercetatoarea italiana Rosa del Conte sau indiana Amita Bhose. Noua nu ne ramine decit sa dam cititorului o scurta explicatie in ceea ce priveste structura volumului pe care l-am intitulat Opera poetica. In dorinta de a perfectiona seria de carti ce insereaza capodopere ale literaturii universale, ne-am propus ca, pe linga opera propriu-zisa, sa o inzestram, de la caz la caz, cu un aparat al editiei, care sa contina note, variante si, in dependenta de caracterul lucrarii, glosarul si indicele care vor insoti textul. In aceasta ordine de idei, volumul de fata se deosebeste radical de volumul intii (Eminescu. Opere. Poezii, Gunivas, 2001), din cele opt, aparute la editura noastra. In primul rind, am abandonat traditionala ordonare a poeziilor (adica impartirea lor in antume si postume) si le-am pus in ordine cronologica, pe cit a fost posibil. (...) Pe linga Dictionarul de nume proprii am considerat necesar sa intocmim si un Glosar al cuvintelor folosite de poet, proprii epocii in care a scris sau unele dintre ele fiind considerate forme specifice eminesciene. (Horia ZAVA)..


12500 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă