Aparute sub acest generic, mai intai in revistele sale “Claponul”, “Moftul roman”, apoi in volumul “Momente, schite, amintiri” aparut in 1908, creatiile lui Caragiale sunt “nu momente, ci monumente”, cum s-a observat prin talentul inimitabil al autorului de-a condensa realitatea, de-a renunta la detaliul inutil si obositor prin economia de limbaj si de mijloace artistice.
Ca si in teatru, autorul impresioneaza in schitele sale prin marele talent portretistic, dand la iveala zeci de personaje din cele mai diverse medii sociale. de la politicieni si ziaristi cu pretentii, pana la copii naivi si rasfatati. EI a reusit sa creeze adevarate tipologii prin capacitatea de a sintetiza din mai multi indivizi trasaturile tipice ale genului: parveniti, ridicoli, tipul flecarului, al functionarului prafuit si anonim, ziaristii inventatori de stiri false si de senzatie etc.