În prima povestire, intitulată „În cușca libertății“, Iunia, elevă în clasa a V-a, încearcă să dezlege misterul unui roman pe jumătate rupt, descoperit de ea în apropierea locuinței. Atmosfera de suspiciune și teroare a României anilor ’50-’60 este filtrată prin percepția fetiței care ajunge treptat să se inițieze în arta supraviețuirii.
În cea de-a doua scriere, o versiune modificată a textului „Drumul spre Emaus“, apărut la Editura Vremea, 2002, Monica Pillat adoptă formula jurnalului de gânduri, urmărind pelerinajul sufletului ei prin amintiri, vise de noapte, cugetări și reverii de o viață.
Ambele proze se inspiră din biografia autoarei, comunicându-ne, prima, pe calea ficțiunii, iar cea de-a doua, pe calea confesiunii directe, experiența captivității și soluția descătușării spirituale. Memoria devine forța creatoare ce dă sens timpului cu care dansează.
