Fiecare purtăm în noi, asemenea unei păpuşi ruseşti, un eu infantil: copilul care ne ghidează paşii la maturitate. Poate fi un adevărat înger păzitor, dacă ai avut o copilărie fericită şi te‑ai simţit în siguranţă. În schimb, dacă ai avut o copilărie dificilă, dacă ai fost maltratat sau ai asistat la suferinţa părinţilor, copilul din tine se dovedeşte a fi de‑a dreptul călău, un obstacol către fericirea pe care o cauţi de atâta vreme.Dacă acest copil interior joacă un rol așa de important și de decisiv în evoluția psihologică a adultului, de ce este el ignorat, refulat, respins, chiar combătut? Pentru că provoacă frică. Tocmai de aceea este important să avem curajul de a ne deschide către propria interioritate efectuând un pelerinaj în trecutul nostru, înspre descoperirea și vindecarea copilului din noi.Moussa Nabati îți arată, prin numeroasele cazuri clinice din experiența personală de terapeut, că nu tu ca adult suferi cu adevărat, ci copilul din tine. Vei învăța astfel să faci pace cu trecutul, cu suferințele îndurate, pentru a le recunoaște, a le asimila și a te despărți de ele. Doar așa te vei putea transforma într‑un adult cu relații sănătoase și cu o viață profesională plină de satisfacţii. Un adult capabil de fericire.Moussa Nabati este psihanalist, terapeut și cercetător, doctor în psihologie la Universitatea Paris VII și autorul mai multor cărți despre depresie și terapie transgenerațională...

Ce înseamnă un tată bun și care este rolul lui? Cum reușește el să‑și crească fiii pentru a‑i ajuta să devină adulți, bărbați și, la rândul lor, tați? De ce unii dintre ei eșuează în această privință?Intenționând să pună în lumină legăturile inconștiente și profunde țesute între un fiu și tatăl lui, Moussa Nabati pornește de la istoria a trei cupluri tată‑fiu renumite: Icar și Dedal, Oedip și Laios și Isaac și Avraam, analizându‑le poveștile și tratându‑le asemenea unor mărturii clinice.Asistăm la trei modele de relații diferite: Dedal întruchipează tatăl absent, neimplicat, șters, indiferent, neputincios. Laios îl personifică pe tatăl distrugător, pervers, violent, abuziv, sever, tiranic, sadic. În ceea ce‑l privește pe Avraam, el este singurul care se străduiește să‑l protejeze pe Isaac, eliberându‑se de atotputernicia soției sale.Cele trei mituri sunt, de fapt, adevărate lecții de psihologie care ne pot ajuta să ne restabilim triunghiurile familiale devenite, în ultimele decenii mai ales, scena multor tulburări sufletești.Intrând în acest univers simbolic înțelegem că, de fapt, ceea ce va deveni fiul depinde în mare parte de prezența unui tată adult, capabil să‑și ocupe locul în familie. Când tatăl lipsește, fiul riscă să se confrunte cu dificultăți serioase în evoluția sa, fiindu-i greu să se integreze mai târziu în viață și în societate, atât din punct de vedere afectiv, cât și profesional...

Cu ajutorul a numeroase cazuri din indelunga sa experienta clinica, Moussa Nabati, psihanalist, terapeut si cercetator, ne arata ca singurul obstacol adevarat din calea adultului spre fericire consta in dificultatea de a fi el insusi, principalul motiv fiind prezenta unei depresii care afecteaza copilul interior. Aceasta depresie infantila precoce, de cele mai multe ori inconstienta, ii poate afecta chiar si pe cei cu o copilarie lipsita de griji. Fericirea nu se situeaza in realitatea exterioara si nici nu se reduce la satisfacerea visurilor, dorintelor si a nevoilor. Nu e suficient sa ai totul, bogatie, frumusete, tinerete si sanatate, pentru a fi fericit, daca nu esti tu insuti. Iar sa fii tu insuti inseamna sa te iubesti, sa te accepti, sa te respecti asa cum esti, cu un psihism autonom, diferentiat de ceilalti, dar conectat, totodata, la propriile origini si la propriul trecut...

Si daca depresia ar fi un semn revelator care ne poate ajuta sa fim bine, intr-un final? Daca, mai degraba decat un simptom, ar reprezenta antidotul suferintei? Explorand sufletul uman, autorul ne arata cum se ajunge in depresie si ce trebuie facut pentru a iesi din ea. Pornind de la marturiile a opt femei cu care a lucrat in psihoterapie, Moussa Nabati ne arata ca originea si semnificatia depresiei trimit la existenta unui vechi si inconstient sentiment de vinovatie. Practic, trauma suferita la varsta adulta nu face decat sa readuca la viata culpabilitatea inconstienta acumulata in copilarie, fragilizand protectiile care, de fapt, ne protejau de colaps. Toate suferintele - gandurile negre, dorinta de a muri, tulburarile de alimentatie, dependentele, frigiditatea, oboseala - provin dintr-o vinovatie imaginara, din trecutul indepartat al persoanei depresive, care a fost martora neputincioasa sau victima directa a abuzurilor sau violentei.Intelegand mecanismele declansatorii, depresia devine o oportunitate de crestere interioara, de impacare cu propriul trecut, de vindecare a ranilor emotionale si de reconectare cu copilul interior - o abordare care poate ajuta la depasirea fricilor si a neincrederii in sine, oferindu-ne sansa de a ne trai viata in armonie cu sine si cu propriile dorinte...