Muriel Barbery

Este o carte captivantă și profundă, care abordează teme precum prietenia, iubirea, arta și căutarea sensului vieții. Romanul descrie viața care se desfășoară într-un elegant imobil parizian, în care locatarii aparent obișnuiți ascund povești fascinante. Povestea urmărește două personaje principale: o portăreasă discretă și înțeleaptă și o fetiță de doisprezece ani, inteligentă și sensibilă. Cele două se împrietenesc și încep să vadă dincolo de aparențe. Ascunzându-se în spatele unor false banalități, se dovedesc culte și încep să descopere frumusețea și sensul vieții în lucrurile simple, în mijlocul unei lumi aparent superficiale.În roman se pun sub semnul întrebării convențiile sociale și stereotipurile, acestea aducând în prim-plan ideea că frumusețea se poate ascunde în cele mai neașteptate locuri. Romanul oferă o perspectivă sensibilă asupra condiției umane într-o lume complicată și agitată.Nu este doar o carte remarcabilă, cu personaje fascinante, ci și o lectură esențială pentru cei care caută ceva care să-i provoace și să îi inspire.„Acest roman amuzant și emoțional prezintă două dintre personajele mele feminine preferate.“Gillian Anderson„O carte splendidă, o fabulă filosofică încântătoare, care a cucerit milioane de cititori și nu dă niciun semn că s-ar opri.“Elle„Această carte sau Prozac? O întrebare insolită? Nici gând! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de câteva luni pacienților săi Eleganța ariciului: <<Această carte este un adevărat laborator alchimic, unde fiecare își poate găsi rezolvarea propriilor probleme>>.“Jérôme Dupuis, L’Express„Eleganța ariciului? este o carte minunată, amuzantă, aparent inocentă.“John Lichfield, The Independent..

„O carte splendida, o fabula filozofica incantatoare, care a cucerit milioane de cititori si nu da niciun semn ca s-ar opri.“Elle„Eleganta ariciului sau Prozac? O intrebare insolita? Nici gand! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de cateva luni pacientilor sai Eleganta ariciului. […] «Aceasta carte este un adevarat laborator alchimic, unde fiecare isi poate gasi rezolvarea propriilor probleme», spun ei.“Jérôme Dupuis, L’Express„Nimeni nu si-ar fi imaginat ca acest roman tandru, amuzant si filozofic se va bucura de un asemenea succes. Pentru unii, este o combinatie intre Lumea Sofiei de Jostein Gaarder si saga familiei Malaussène de Daniel Pennac. Pentru altii, o versiune romanesca a filmului Fabulosul destin al lui Amélie Poulain. Oricum ar fi, cititorii nu-i pot rezista!“Le Monde„Testul corcodusei frapeaza prin dezarmanta sa evidenta. El isi capata forta dintr-o constatare universala: muscand din fruct, omul intelege in sfarsit. Ce anume intelege? Totul. Întelege lenta maturatie a unei specii umane sortite supravietuirii, apoi, ajungand intr-o frumoasa seara sa descopere placerea, intelege zadarnicia tuturor apetiturilor artificiale care abat de la aspiratia primordiala la virtutile lucrurilor simple si sublime, inutilitatea discursurilor, inceata si cumplita degradare a lumilor de care nu va scapa nimeni si, in pofida a toate acestea, minunata voluptate a simturilor cand ele conspira pentru a-i invata pe oameni placerea si terifianta frumusete proprii Artei.“PRIX GEORGES BRASSENS • PRIX DES LIBRAIRES • PRIX DES BIBLIOTHÈQUES POUR TOUS • PRIX ROTARY • PRIX VIVRE LIVREMuriel Barbery – romanciera franceza nascuta la Casablanca, Maroc, la 28 mai 1969. A studiat la École Normale Supérieure de Fontenay-Saint-Cloud si a obtinut diploma de studii aprofundate in filozofie.A debutat in 2000 cu romanul O delicatesa, tradus in douasprezece limbi. Eleganta ariciului, al doilea roman al sau, a constituit surpriza editoriala a anului 2006: s-a vandut in peste un milion de exemplare si a fost tradus rapid in lumea intreaga. Succesul la public a fost dublat si de o primire entuziasta din partea criticii. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran de Mona Achache, cu Josiane Balasko si Garance Le Guillermic in rolurile principale...

„În „Elegantă Ariciului”, sunt două eroine: o fetița precoce și o portăreasă care-și ascunde bine jocul,  încearcând să lase impresia că e doar o portăreasă, ea fiind de fapt foarte citită, foarte erudită și foarte fină.Sunt două singurătăți care, pe măsură ce în clădirea în care locuiesc se petrec anumite evenimente, ies încetul cu încetul din singurătate, se schimbă, se transformă, renasc. Vor trăi o grămadă de transformări interioare. De îndată ce am spus asta, mi se pare un pic superficial. De fapt, când scriu, nu o fac că să spun o poveste, chiar dacă, la capăt, ea însăși se povestește. Scriu pentru plăcerea cuvintelor și a stilului; îmi place mult să simt asta scriind texte și, în plus, să încerc de fiecare dată plăcerea unică de a scrie, într-un mod cât mai potrivit și cât mai pur posibil, sper eu, ceea ce resimt.Pe de altă parte, povestea și scriitura sunt pentru mine mijloace de a evocă lucruri care mă interesează  și lucruri pe care le iubesc. L-am auzit pe cineastul Jeunet, referitor la Fabulosul destin al lui Amelie Poulain explicând că, ani de zile, notase într-un carnețel tot ceea ce îl interesa și tot ceea ce îi plăcea în ideea că într-o zi să le transpună într-un film. Și astfel a apărut Amelie Poulain.Acest roman este, într-o oarecare măsură, același lucru, adică mi-a făcut enormă plăcere că, prin vocile celor două eroine, să-mi transcriu iubirea pentru plăcerile cotidiene, pentru artă, pentru Japonia, pentru anumite ființe, pentru întâlnirea dintre aceste ființe, pentru unele emoții estetice. Mi se pare că asta mi-a făcut cea mai mare plăcere și e ceea ce mă interesa cel mai mult. Va doresc lectură plăcută. În orice caz, sper asta. La revedere și pe curând.” (Muriel Barbery)..

Micuța Maria locuiește într-un sat retras din Franța. Clara, cealaltă micuța, a crescut la Abruzzo, în Italia, și datorită harului pentru muzică ajunge la Roma. Ce au ele în comun? O legătură secretă: lumea elfilor, guvernată de artă și mister. Dar amenințarea vine tocmai de la un elf...După Elegantă ariciului, Muriel Barbery se întoarce cu un roman care ne poartă într-o țară a minunilor, altă decât cea închipuită de Lewis Carroll.„O inspirație multiplă străbate aceste pagini, de la Jules Verne la J.K. Rowling, dar și de la Jean Giono la Sylvie Germain, căci în poveste se îmbină natură, artă și magia.” (Le Figaro)..