Narcis Dorin Ion

ADEVĂRURI INCOMODE„Despre cultura de ieri și românii de azi” cuprinde o serie de convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu, care au avut loc pe parcursul anului 2015 la Academia Română, constituind o adevărată biografie a reputatului istoric și om politic, sub forma interviului liber. În același timp, „Despre cultura de ieri și românii de azi” este, în cuvintele autorului, o mărturie despre istoria, cultura și civilizația românilor, venită din partea unuia dintre cei mai subtili și rafinați istorici ai ultimei jumătăți de veac. Momentele-cheie ale acestei deveniri publice a academicianului Răzvan Theodorescu sunt relatate cu un farmec aparte, prin portretizări de neuitat ale unor oameni politici importanți ai tranziției noastre nesfârșite sau prin crochiuri ale unor auguste personaje care au vizitat România în ultimul sfert de veac...

Volumul cuprinde o serie de convorbiri cu regretatul academician Dinu C. Giurescu, care au avut loc pe parcursul anului 2017, și care constituieo adevărată biografie a reputatului istoric, sub forma interviului liber. În același timp, cartea reprezintă – în cuvintele autorului – „mărturia unei vieți dedicate istoriei, patrimoniului și monumentelor istorice ale României.(...) Viața istoricului Dinu C. Giurescu a fost marcată puternic de evoluția politică a României, de la perioada interbelică și comunismul distructiv, până la democrația noastră originală de după 1990. Profesorul Dinu C. Giurescu nu a putut uita toate aceste drame care i-au marcat destinul și cărora a încercat să le dea o explicație istorică în convorbirile noastre”...

Portretul unui aristocrat al spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei este o carte-document, o mărturie directă despre viaţa şi activitatea unui patriarh al istoriografiei române contemporane: academicianul Dan Berindei. Un aristocrat al spiritului, descendent dintr-o stirpe boierească şi intelectuală, care povesteşte, cu har şi detaşare, întâmplările unei vieţi fascinante, deseori complicată de vremurile politice atât de schimbătoare în România anilor 1945-1989...

Volumul al III-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde insemnarile din perioada 1 ianuarie 1941 – 30 decembrie 1942. In 4 martie 1941, dupa o fuga rocambolesca, fostul suveran a ajuns in Portugalia, de unde va lua drumul unui lung exil in Lumea Noua. Refuzat de americani – „bineinteles ca sa nu spurcam imaculatul pamant al pelerinilor puritani cu prezenta noastra” – si de alte tari din America de Sud, regele s-a stabilit temporar in Cuba.Parasind Europa, monarhul facea urmatoarea marturisire de credinta: „Plecand asa, pe cai departate, nu insemneaza ca gandul si sufl etul meu se indeparteaza de Tara mea si descumpul meu Baiat. Am crescut ca roman, am invatat de mic copil ca ratiunea mea de a fi este de a-mi sluji Patria; pana in clipa cand voi inchide ochii nu voi inceta de a o face prin toate mijloacele ce-mi stau in putere”.Timp de o luna (3 mai - 3 iunie 1941), Carol al II-lea si companionii sai au avut ocazia sa admire taramuri necunoscute si peisaje mirifi ce: insulele Bermude, Virgine, Antigua, Santa Lucia si Trinidad. Dupa doua luni petrecute la Havana (3 iunie - 26 iulie 1941), regele pribeag si-au continuat periplul pana in Mexic, unde a ajuns la 28 iulie 1941 si s-a stabilit la Puebla, apoi in Ciudad de Mexico si, in fi nal, la Coyoacan, locuind aici pana in octombrie 1944...

Noua editie integrala a Insemnarilor zilnice (1904-1951) ale regelui Carol al 11-lea constituie un pretios izvor istoric privind viata celui mai controversat reprezentant al monarhiei romane. Volumul al 11-lea al jurnalului Regelui Carol al 11-lea cuprinde insemnarile din perioada 18 septembrie 1939 - 31 decembrie 1940. Sunt anii de inceput ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in care Romania a incercat, fara succes, reorientarea politicii externe si pastrarea integritatii teritoriale. Prabusirea Frantei se petrece cu putin inainte de ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, ce duce la demantelarea Romaniei Mari, prin anexarea fortata de catre URSS a Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta. A fost primul pas in dezintegrarea teritoriala a Romaniei, urmat de pierderea Transilvaniei de Nord-Vest si a Cadrilaterului, provincii cedate Ungariei si Bulgariei, prin vointa dictatorilor vremii.Cuprins de o "deznadejde cumplita" si gandindu-se "daca n-ar fi mai cuminte sa abdice", Carol al 11-lea, ultimul rege al Romaniei Mari, isi vede prabusit Tronul tocmai in anul in care aniversase cu mare fast "un deceniu de glorioasa domnie". O domnie inceputa pe 8 iunie 1930, cu bune si cu rele, cu transformari politico-administrative de neinchipuit pentru inaintasii sai, dar si cu notabile realizari edilitare si culturale. O domnie ce se va prabusi in doar cateva zile, la 6 septembrie 1940, intocmai ca un castel de nisip, in mijlocul unei atmosfere de isterie politica si de ura sociala rar intalnita in spatiul romanesc. Dupa plecarea din tara, jurnalul regal consemneaza pentru posteritate experientele cotidiene si amaraciunea exilului definitiv al celui supranumit candva "Voievodul Culturii". - Narcis Dorin Ion..

Volumul al saselea si ultimul al lucrarii Intre datorie si pasiune contine insemnarile zilnice ale regelui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1949 si 13 aprilie 1951, ultima zi a acestui important jurnal, care se incheie brusc, printr-o fraza neterminata. Vara anului 1949 aducea, la 18 august, in viata cuplului Carol - Elena Lupescu, un eveniment important: cununia religioasa, ofi ciata de catre parintele arhimandrit dr. Martinian Ivanovici, preotul paroh al Bisericii cu hramul "Sfintii Voievozi" din Paris. Ultimii ani ai vietii lui Carol al II-lea au fost marcati insa si de incercari nereusite ale fostului rege de a prelua conducerea diasporei romane, cu speranta - desarta si de neinteles la un om de inteligenta lui - ca, intr-o zi, va ajunge din nou pe tronul Romaniei. Insemnarile sale se incheie simbolic cu gandul la tara, suveranul comentand stirea falsa transmisa la radio ca „Moldova a fostincorporata la URSS” si notand plin de amaraciune: Desi aceasta stire nu m-a mirat, am fost ca traznit, m-a apucat o jale de nespus si o indignare impotriva politicei anglo-saxone de la sfarsitul razboiului. Felul cum Romania a fost jertfi ta Sovietelor, in schimbul unor avantaje iluzorii, increderea orbeasca ce s-a avut in cuvantul banditului de Stalin, toate au pricinuit morbida stare de lucruri de astazi. Moldova, plina de farmec, Tara careia apartin gloriile neamului - Marasti, Marasesti, Oituz - sa fi e stapanita de acei barbari rasariteni, e un lucru care nu poate intra in mintile noastre. "Din fericire, stirea nu s-a..." - aceasta este chiar ultima insemnare a regelui in jurnalul trunchiat si mutilat de Elena Lupescu, prin eliminarea unor caiete (cel referitor la instaurarea dictaturii regale si cel din anul 1947) sau infi nite taieri si stersaturi, pentru cosmetizarea propriei imagini...

„Penduland intre datorie si pasiune, ultimul suveran al Romaniei Mari ne dezvaluie in amplul sau jurnal resorturile intime ale vietii sale publice si private. Insemnarile de tinerete (1914, 1916, 1918, 1929, 1930) sunt marcate de patimasele sale iubiri si de eroinele sufl etului sau – Ella Filitti, Zizi Lambrino si Elena Lupescu –, in timp ce notatiile zilnice de dupa 1937 ne dezvaluie un rege profund implicat in cele mai variate aspecte ale vietii Romaniei interbelice: politica, societate, armata, administratie, cultura. Substanta densa a acestui prim volum este circumscrisa anilor 1937-1939, perioada alerta si de mari transformari in istoria Europei. In acest context, regele Carol al II-lea instaureaza in Romania regimul de autoritate monarhica, in incercarea de schimbare radicala a sistemului politic si administrativ, asa cum a conceput-o alaturi de colaboratorii sai apropiati. In paralel, jurnalul retine toate aspectele vietii unui suveran care, in intimitatea familiei si a prietenilor, isi urmeaza cotidian pasiunile care l-au facut celebru in epoca.” Narcis Dorin Ion..

Volumul al IV-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde insemnarile din perioada 1 ianuarie 1943 - 31 decembrie 1945. Asadar, trei ani din viata monarhului exilat, dintre care primii doi au fost petrecuti in Mexic, iar ultimul, incepand cu decembrie 1944, in Brazilia. Cu o premonitie fantastica, suveranul a intuit viitorul Romaniei: „Grija mea merge, in primul rand, catre Tara mea; ea este mai primejduita decat celelalte, daca nu se da posibilitatea de a face ceva pentru ea. Intai, in situatia de azi, se gaseste in campul celor batuti; pe urma, inaintarea Armatei Rosii spre Europa, care se va face, daca nu intervine ceva urgent, prin Tara noastra; cu ajutorul numarului destul de mare de prizonieri din URSS se vor face toate eforturile pentru a o comuniza”.In Mexic, fostul rege s-a iluzionat ca ar putea deveni liderul unei actiuni politice pentru scoaterea Romaniei din razboi si alaturarea ei Natiunilor Unite. Vazand ca anglo-americanii refuza orice colaborare, Carol al II-lea si-a indreptat atentia spre sovietici, purtand negocieri cu ambasadorul Konstantin Umansky. La 11 octombrie 1944, suveranul uitat al Romaniei si companionii sai vor parasi Mexicul, imbarcandu-se la Vera Cruz pentru noua destinatie a exilului, Brazilia. Pana in 1947 vor locui la Rio de Janeiro, unde monarhul va fi naliza cartea In zodia Satanei, in care realiza o pertinenta analiza a politicii interbelice europene...