În noiembrie 1971, la vârsta de cincizeci și unu de ani, mama lui Peter Handke se sinucide luând o supradoză de somnifere. Incidentul este punctul de plecare al portretului-elegie pe care scriitorul îl va publica un an mai târziu și în care alter egoul său încearcă să recompună viața și moartea femeii care i-a dat viață. Fiul caută în biografia mamei acele momente care ar putea face din sinuciderea ei "un caz".
Clivajul ireductibil dintre individ și societate, dintre individ și istorie este firul roșu care străbate întreaga existență a femeii, pentru care cea mai obiectivă realitate este faptul că "e prea târziu pentru ea".
"Nefericire împăcată este capodopera lui Handke - un portret scurt, concentrat și exhaustiv al mamei sale, căreia istoria și circumstanțele vieții i-au răpit identitatea." J.S. Marcus, The New York Review of Books
