„Pare prozaic să-l situăm pe Nichita Stănescu în spațiu și timp. Marele poet devenise încă de pe vremea când trăia un simbol, un om stilizat, iar reinvestirea lui cu atribute omenești (familie, școală, apartenența la o generație etc.) echivalează pentru mulți cititori cu o demitizare.
Trebuie însă depășită această formă naivă de admirație. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că Nichita Stănescu a existat. Bineînțeles că nimeni nu contestă acest fapt în sine, dar aproape nimeni nu îl ia în considerare cu convingere. Îl tratează că pe o simplă convenție. Ce importanță poate să aibă - își spun mulți - unde și când a trăit poetul. În realitate, existența lui Nichita Stănescu într-un anumit loc și anumită epocă reprezintă mai mult decât o circumstanță oarecare.
Reprezintă chiar prilejul de care s-a servit poetul pentru a se manifesta ca poet și, deci, un element de structurare a operei. Fac o greșeală cei care cred că un mare artist, oriunde și oricând ar fi trăit, ar fi fost același. O asemenea teză (susținută în mod curios chiar și de un judecător cu „ne-ndurați ochi de gheață” ca Titu Maiorescu, referitor la Mihai Eminescu) ne dî satisfacție, deoarece constituie o revanșă luată în imaginație asupra determinărilor stricte din realitate.
Dar nu este corect să considerăm adevărat ceva doar pentru că satisface o dorința secretă a noastră. Nichita Stănescu n-ar fi fost același dacă ar fi apărut în alte împrejurări. Poate că nici n-ar fi scris poezie. Sau poate că ar fi scris poezie de altă factură. Așa cum limba română (singura limba pe care a cunoscut-o), cu specificul ei, i-a impus un anumit fel de a scrie, tot așa atmosfera din anii copilăriei, profesorii, viața literară, cu forțele lor de atracție și respingere și prin mecanisme complicate, imposibil de analizat până la capăt, au contribuit la organizarea elanului liric înnăscut, i-au conferit istoricitate.
Meritul lui Nichita Stănescu este de a fi atins maximum de eficiență artistică în condițiile date, transformând adeseori obstacolele în atuuri. În poezia lui Nichita Stănescu există foarte puțină „biografie”. Dacă n-am avea documente propriu-zise la dispoziție, cu greu ne-am face o idee despre viața poetului cercetându-i versurile.” (Alex. Ștefănescu)
