Colecția Corint Istorie dedică un nou volum uneia dintre cele mai interesante personalități feminine ale politicii și istoriei argentiniene prin cartea Evita. Viață secretă a Evei Peron de Nicholas Fraser și Marysa Navarro.
„Povestea Evei Peron are toate ingredientele unei telenovele latino-americane: o față săracă, născută într-un orășel din provincia argentiniană, purtând stigmatul copilului din flori, pleacă din fragedă tinerețe la Buenos Aires pentru a-și caută norocul că actrița, ajunge amanta, iar mai târziu soția conducătorului țării, pe care îl salvează de la sfârșitul prematur al carierei politice, apoi îl secondează în consolidarea celei mai populare dictaturi din istoria Argentinei, transformându-se ea însăși în îngerul săracilor și «mama a inocentilor». La sfârșitul poveștii, față blondă se stinge după o lungă suferință, petrecută de lacrimile și rugăciunile națiunii.” (Alina Pavelescu)
Fragment din volum:
„Minciunile despre vedetele de cinema erau atât de obișnuite încât interviurile erau de multe ori născocite de jurnaliști. Dar pentru Evita aceste neadevăruri convenționale au devenit parte dintr-o întreagă plasa de minciuni despre ea. Nu a spus nimănui, nici măcar lui Peron, că nu era fiica legitimă, că își îngropase trecutul nefericit din Junin și anii de eșecuri. Minciunile despre relația ei cu Peron erau adăugiri politice la cele pe care le spusese înainte. O femeie nu putea afirmă că era amanta unui politician și că făcea politică în numele acestuia.
Următorul film al Evitei trebuia să fie Dawn Over the Ruins, o poveste despre cutremurul din San Juan, în care ar fi trebuit să joace un rol asemănător femeii din emisiunile sale propagandiste. Apoi, în februarie 1945, prin intermediul lui Peron, a făcut rost de un nou stoc de filme, le-a dus la studio și a cerut un rol în filmul The Prodigal, promis deja altei actrițe, Mecha Ortiz. Dar directorul studioului deținea principalul cazino din Măr del Plata pe care guvernul urmă să-l nationalizeze și, în eforturile sale de a-și asigura compensațîi mai bune pentruu proprietate, i-a dat Evitei rolul dorit. Era o alegere ciudată pentru o actrița de douăzeci și patru de ani care, datorită relației sale cu cel mai important om din guvern, ar fi putut avea ce rol își dorea. Acțiunea filmului se petrecea în Spania secolului al XIX-lea. Se prezența relația de dragoste dintre o femeie frumoasă mai în vârstă și un tânăr inginer care construia un baraj. Femeii i s-a spus The Prodigal („risipitoarea") din cauza generozitățîi sale nesăbuite. Din casă ei mare și izolată, ii ajută și ii proteja pe săteni, cheltuindu-și averea pe acte de caritate. Avea o personalitate melancolică și pasională, era cunoscută că „mama săracilor", „sora celor triști" și era considerată „o ființă sfânta". La sfârșitul filmului, tânărul inginer o părăsește și ea descoperă că pământul și casă fuseseră ipotecate pentru a plăti actele ei de caritate. Apoi se sinucide.”