Nicolae Iorga

Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii în bătălii! Aparițiile din colecfia „File de istorie” sunt cărți care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decât o face istoria mare.Când Nicolae lorga și A. C. Cuza înființează, în 1910, Partidul Naționalist-Democrat, cu un program populist și antisemit, terenul era deja bine jalonat: 1906 — revoluția sângeroasă din Piață Universității; apariția gazetei Neamul românesc; 1907 — alegerea lui lorga că deputat de lași. Se schimbaseră doar tehnicile confruntării, constantele fiind tot patriotism și xenofobie. Toate aceste acțiuni fac parte din mișcarea politică în care originează extremismul românesc interbelic. Acel extremism înrudit cu militantismul românesc prezent în textele cu care lorga își inflamează auditoriul compus din scriitori, studenți, elevi, organizații civice. Între luptele de stradă, adeziunile la platforma organizației cu rezonanțe masonice a Fraților Buni Români și scuzele acuzatoare e o epistemologie a discursivului, a mișcărilor și pauzelor calculate. Între franturile de idei se stabilesc conexiuni la distanță, configurând volumul sub formă unui set de hipertexte. Legăturile sunt algoritmizate după un principiu simplu: REVOLUȚIA CĂ MODUS OPERANDI. ..

De mult scriitorii de anale slave in Balcani, pornind de la imparatii romani si bizantini si trecand pe la tarii bulgari si sarbi, ajungeau la domnii romani ca la continuatorii autoritatii lor. Supusi unor prelati greci, ca Dionisie Rali al Tarnavei, din care Mihai facu capelanul sau in Ardeal si in Moldova, reorganizatorul canonic al Bisericii locale, bulgarii cerura prin acestia, prin tot soborul acestor sefi religiosi ai lor, libertatea de la Mihai. Iar sarbii, care, o clipa, crezusera in Sigismund, proclamandu-l ca rege al lor, pentru a-l vedea parasind, rusinos, asediul, indelungat si zadarnic, al Timisoarei turcesti, pusera bandele lor, sub Baba-Novac, ars apoi de unguri pentru cauza, invinsa, a lui Mihai, si sub atatia altii, in serviciul eroului, care era si al lor, alaturi cu taranii si boierii munteni si moldoveni care inconjurau pe seful firesc al rasei lor.Valoarea politica a lui Mihai Viteazul, dupa tot ce s-a gasit in timpul din urma cu privire la spusele si faptele lui, nu mai poate fi tagaduita. Ea face dintr-insul, biet bastard domnesc, lasat fara instructie, crescut prin straini, fara tara ani de zile, ajuns intamplator Domn al unei tari fara tezaur, fara armata, fara aliante ca si fara mijloace de actiune, una din marile personalitati ale veacului al XVI-lea. Acela pe care, pentru vitejia si martiriul sau, ai sai il considera drept un sfant si mucenic, se ridica astfel si in stima cercetatorului strain al politicii universale...