Cartea de fata ne reveleaza adevarul esential si calea de urmat in cateva pagini. Succint, Vladica ne spune de la ce pornim (Prima Lege a lui Dumnezeu sau cele zece porunci ale Vechiului Legamant), unde trebuie sa ajungem (piramida cu zece caturi a fericirilor din "Legea lui Dumnezeu cea noua, cea din urma sau cea launtrica, adica desavarsita si singura lege dumnezeiasca mantuitoare"). Si pentru ca instructiunile de utilizare ale drumului crestinului spre mantuire sa fie desavarsite, pe langa punctul de pornire si cel in care trebuie sa ajungem, episcopul Nicolae Velimirovici ne arata si cum sa facem sa parcurgem acest drum pas cu pas. Astfel, el ne dezvaluie un capitol special cu randuieli si sfaturi pentru o viata crestineasca si un set de reguli de purtare sau etica crestina dupa Sfantul Vasile cel Mare. Citind aceste randuri, vom intelege de ce toti cei care l-au cunoscut indeaproape il numeau Bunicul (Deda). Adesea veti gasi aici vorbele aproapelui, care ne numeste atat de frumos, frati sau fii: "Sa nu crezi, frate, ca Dumnezeu i-a dat intelepciune doar omului, caci vei gresi. Intelepciune are si boul, are si calul, si albina, si musca, si randunica, si barza, si lemnul, si piatra, si apa, si vazduhul, si focul si vantul..." Sau si mai frumos: "Si sa stiti, fiii mei..." Pentru ca atunci cand vom intoarce si ultima fila a acestei carti chiar asta va trebui sa facem. Sa stim. Asa cum piatra stie sa taca...

Citesc si rascitesc Rugaciuni pe malul lacului, insa toata dulcea lor desfatare se revarsa in sufletul meu cand le citesc si le rascitesc in rugaciune. El, facatorul de minuni al ritmurilor rugaciunii, are putere asupra sufletului meu. Imi spun: eu sunt intemnitat de propriile mele simturi, eu cuget prin simturi, insa atunci cand rugaciunea lui cea facatoare de minuni strafulgera sufletul meu cel deznadajduit, de indata simturile - acele suruburi ale sufletului - se desurubeaza, si sufletul meu, pasarea mea cea ranita, se intraripeaza si zboara, cufundandu-se in adancurile cele dulci ale Vesniciei. Cu adevarat, el este fagasul prin care Vesnicia se revarsa in sufletul meu si prin care sufletul meu se revarsa in Vesnicie. El intareste simtamantul propriei mele nemuriri pana la invesnicirea mea, si eu ma simt strain in lume, dar acasa in Vesnicie.El cugeta intru rugaciune, filosofeaza intru rugaciune. Se simte ca printr-insul glasuiesc sufletele cele luminate ale marilor nevoitori ortodocsi - mai cu seama minunatul suflet al Sfantului Simeon Noul Teolog. Intru rugaciune Il simte pe Dumnezeu si intru rugaciune simte si este in legatura cu intreaga zidire. La aceasta duce Ortodoxia, si doar Ortodoxia! Intreg sufletul se aduna in rugaciune si, strabatand intortocheata minune cea fara de margini ce poarta numele de lume, este calauzit de rugaciune, caci rugaciunea este singura calauza vazatoare a mintii, a inimii si a vointei...

In aceasta lucrare se scoate la iveala limpede si convingator urmatorul fapt: crestinismul are propria sa filosofie si o intelegere aparte asupra vietii si a lumii, o intelegere organica si sistematica, dar deosebita de toate filosofiile lumesti. Gandul acestei carti este ca tot ce se afla pe pamant are o semnificatie instrumentala, totul este raportat la om si este cale pentru sporire. Vreme si spatiu, doua categorii principale pentru om, ajung trepte spre Imparatia cea mai presus de vreme si de spatiu, Imparatia duhului si a esentei. Spatiul este preaplin de simboluri, vremea e preaplina de semne; in timp ce primele exista, cele din urma se intampla; in timp ce primele sunt absolute, cele din urma sunt relative. Fiece lucru de pe pamant este simbol al unei realitati ceresti; orice fiintare, orice intamplare din viata, este un semn de la Datatorul de viata, un semn al vointei Lui, al proniei, al legii, al milei, al cercarii, al pedepsei. Tot ce se afla pe pamant are rostul de a ne inalta la Cer; totul in om se afla ca sa-l inalte spre Dumnezeu. Trebuie sa invatam sa citim cartea deschisa a imparatiei semnelor si simbolurilor, cartea acestei lumi, ca prin aceasta singura adevarata gnoseologie crestina sa se deschida orizonturi pentru etica crestina, care, atunci cand este cunoscuta, trimite la tot mai inalte si mai inalte urcusuri pe scara lumii, a vietii, a timpului, a spatiului, iar toate acestea duc spre Cer, spre vesnicie, spre duh, spre Dumnezeu...