Nu există progres fără mișcare, fără un ciclu de viață distinct generat de mișcare, iar nomazii au fost catalizatorii, creatorii și agenții de primă importanță ai reînnoirii sociale.
Cei care sunt fericiți între patru pereți nu vor înțelege niciodată nomazii aflați întotdeauna în mișcare, neîngreunați de averi, iar lipsa de înțelegere duce categoric la dispreț.
O istorie romantică, un imn impresionant dedicat vieții, care străbate lumea de peste douăsprezece mii de ani, oprindu-se uneori să pască și schimbându-și mereu direcția.
Un gen de adorație care nu lasă loc de gândire critică, o cultură nomadă ce trimite tăcut spre Eden, acum, în lumea noastră lacomă și sofisticată.
Grație și sensibilitate, o carte sinceră cu ritmuri amăgitoare, o piesă pasională epică și epopeică, în care gândurile și ideile bântuie ca turmele de oi, încolo și încoace, când împreună, când risipite, într-un festin de călătorii ca un tribut romantic, dar adevărat.
O viață modelată de peisaje, în care oamenii nu au nevoie de ceas, unde totul se măsoară după fazele lunii și anotimpuri, într-o sublimă armonie cu natura.
Lecțiile de supraviețuire pe șaua calului dispar odată cu începerea acumulării de averi și cu apariția dorinței de ancorare într-un loc, iar când un trib nomad devine sedentar, ajunge imediat pradă sigură pentru un alt trib nomad, mai tânăr și mai mobil. Populațiile stabile au avut întotdeauna nevoie de nomazi, așa cum și nomazii nu ar fi putut exista fără populațiile stabile, făcând astfel o lume mai bună, cu mintea deschisă și granițe convenabile.