Romanul sondeaza comportamentul uman la batranete.
Nu sunt aici este un experiment narativ partial proustian si partial joycean si, in egala masura, o elegie inchinata senectutii, varstei a treia, seniorilor... Un experiment proustian in care evocarea lui odinioara/altadata ocupa un loc central. Un experiment joycean ce reconstituie secvente-cheie din viata arhetipalului personaj fara nume: Batranul. Romanul isi propune, cu mijloace artistice nonconformiste, sondarea comportamentului uman la batranete, cand este marcat de declinul functiilor locomotorii si cognitive. Declinul fizic si intelectual, decrepitudinea, incetinirea proceselor gandirii si procesul de atrofiere musculara sunt puse sub lupa, redate minutios, lupta Batranului cu procesul ireversibil al senectutii capatand adesea proportii epice.
Roman-poezie, cu un continut care te tine in transa, ca un vis in care totul e logic, limpede, curgator, dar, cand trebuie sa redai visul (sau sa povestesti romanul), descoperi ca nu se poate, ca starea de constiinta modificata nu permite exprimarea decat cu alterarea continutului.
