Inteligență, energică, și plină de grație, Blaise McCarthy este o figură emblematică în lumea televiziunii de știri, având talentul de a pune întrebări dificile și de a aborda cu perspicacitate și curaj complicatele probleme din domeniul afacerilor și al politicii. Mamă singură, ea își gestionează meticulos cariera, iar pentru publicul său, Blaise pare să fie o persoană împlinită. Cât privește însă viață ei privată, există o poveste nespusă, pe care ea a păstrat-o ascunsă ani de zile.
Fiica adolescență a lui Blaise, Salima, bolnavă de diabet, a orbit în copilărie, iar nevoile ei au ținut-o departe într-o școală-internat, cu îngrijire medicală permanentă. Atunci când școală Salimei se închide, în urmă unei tragedii, ea se întoarce la New York, în apartamentul mamei sale, și dintr-odată, cele două, mama și fiica, se confruntă cu provocări pe care Blaise se simte incapabilă să le gestioneze. Un îngrijitor nou, pus la dispoziție de școală Salimei, creează tot atâtea probleme pe cât rezolva. Chipeș și cultivat, Simon Ward are opinii ferme cu privire la orice, refuzând să accepte limitările fizice ale Salimei și deschizându-i acesteia noi orizonturi. Astfel, cei trei devin prieteni. Apoi, totul începe să se destrame. O prezentatoare tânăra și atrăgătoare este angajată la postul de televiziune, și nu este un secret faptul că urmează ia locul lui Blaise. Cariera îi este amenințată și viața, până acum ordonată, îi este dată complet peste cap, astfel că Blaise simte, pentru prima oară, că existența ei nu este perfectă, ci reală.
Fragment din roman:
„Crăciunul pe care îl petrecură împreună Blaise, Simon și Salima fu perfect. Le plăcură nespus cadourile și le deschiseră după o cină delicioasă pe care o luară în ajunul Crăciunului. Merseră la slujba la Catedrala St. Patrick, și, că de fiecare dată când mergeau acolo, Salima aprinse o lumânare pentru Abby. Era greu de crezut că murise de aproape trei luni. Salima știa că nu avea s-o uite niciodată, dar se schimbaseră foarte multe în viață sa de la decesul fetei, ceea ce face să pară că trecuse și mai mult timp. În noaptea aceea se culcara târziu, iar Blaise fu cea care o puse pe Salima în pat. Apoi, îl găși pe Simon în cameră, așteptând-o. Îi mulțumi pentru minunatul Crăciun și pentru cadourile încântătoare. Îi oferise lui Blaise o brățară subțire de aur, pe care s-o poarte alături de cea primită în Dubai. Îi plăcea mai mult cea primită de la Simon. Avea un mesaj gravat pe interior: „Crăciun fericit, te iubesc, S.!” Ea îi oferise un ceas. Era un Rolex pe care putea să-l poarte în fiecare zi, iar lui Simon îi plăcu foarte mult. Lui Blaise îi plăcu foarte mult și brățara de fildeș de la Salima. Iar fiica să fu și ea încântată de cadourile primite. Simon îi înregistrase niște muzică excepțională și îi făcuse niște compilațîi pe CD-uri din propria colecție de muzică.
Dimineață următoare, Simon le pregăti un mic dejun copios, cu gofre din făînă integrală, pe care Salima le adoră, stropite cu sirop de arțar pentru diabetici. Îi oferise în dar de Crăciun un aparat de făcut gofre, împreună cu un teanc de cărți Braille, pe care Salima își dorea să le citească.
Tocmai terminau micul dejun, când sună telefonul lui Simon. Îl lua de pe bufet, iar Blaise îl văzu încruntat când răspunse. Știu imediat că era Megan. Părea încordat când îi spuse că erau la masă, apoi făcu o pauză și o ascultă, iar între timp ieși din bucătărie și își continuă conversația telefonică în camera lui. Blaise discuta diverse lucruri mărunte cu Salima după plecarea lui, încercând să nu se mai gândească la Simon.”
