Obsesia gesturilor

Inainte de toate, Flaviu George Predescu este un scriitor prolific: numeroase volume de poezie si o serie de carti de eseuri stau marturie pentru un suflet zbuciumat si un spirit care-si invinge tristetea, castigand libertatea prin poezie. De aceea, „poetul merge mai departe”, publicand un nou volum de poeme, consistent si profund, pre nume „Obsesia gesturilor”.
Poemele tanarului scriitor, atat din acest volum, cat si din celelalte, au trei izvoare originale, curate si cristaline, care se varsa dupa un drum greu in oceanul poeziei de buna calitate. Unul ar fi simplitatea. inca de la Aristotel stim ca „darul cel mai de pret al exprimarii poetice este sa fie limpede, fara sa cada in comun”. Daca simplitatea in poezie devine evidenta, ai pierdut totul; daca universul simplitatii devine expresie poetica majora, atunci poetul castiga totul. O alta provocare grea pentru Flaviu George Predescu consta in faptul ca poezia lui nu se fereste sa fie sentimentala, sa-si etaleze tristetile, dar fara sa fie sau sa devina naiva. Avem de-a face cu o marturisire poetica sincera, fara nicio urma de ridicol. Poetul stie sa planga in vers la modul autentic si convingator. De mult nu am mai citit poeme de dragoste asa de frumoase si necontrafacute. Iata un gen asa-zis perimat si redescoperit prin textele de fata. Si, in sfarsit, a treia caracteristica a acestei poezii este un lucru pe care-l intalnesti cu greu la literatura autohtona din zilele noastre: poemele lui Flaviu George Predescu sunt texte „de citit”. Exista texte ale unor autori care, chiar daca sunt bine scrise, te indeparteaza ca fidel cititor si, mai rau, nu te indeamna la citit. Ce avem aici sunt poeme aflate la polul opus. Nu vreau sa ma joc cu cuvintele, dar cand gasesti texte poetice care te cuceresc si faci tot ce poti ca sa le comunici si altora, inseamna ca poetul a implantat sabia de lemn in muntele stancos al veritabilei poezii.
Argumente la cele de mai sus sunt poemele autorului. Iata argumentul simplitatii fara caderea in banalitate: „Ard ca o lumanare./ Care nepoti si case de vacanta?/ Ce seminarii tinute-n aule/ si-aniversari de generatie/ La Neptun?// Cand realitatea sta in niste nopti,/ in niste gesturi si in niste vorbe// (Acum ciuliti urechile,/ acum deschideti ochii)// Acuma tot,/ Preludiu si concluzii,/ Tigari, pahare cu picior,/ Acum, odajdii nerecunoscute,/ Entuziasm facil, iubire, drama…// (Din tot ce mi-e istorie personala,/ Ma face sa zambesc doar zgarietura/ Pe care mi-ai lasat-o, in extaz, pe-o coasta)” (Realism). Si, de ce nu, argumentul poeziei de dragoste fara multe dulcegarii: „Eu n-o sa stiu niciodata/ Sa-mpaturesc prosoape, tricouri si camasi/ Habar n-am sa calc pantaloni/ si mi-e imposibil sa frec bine geamuri// Cu toate astea, din mila burlaciei,/ Traiesc si lumea nu m-arata/ Cu degetul c-am doua dungi la pantaloni/ Sau ca, mototolita, camasa/ imi seamana c-o foaie/ Recuperata din recycle bin// Un for, poate norocul meu,/ Se ingrijeste s-arat bine/ Asta pana cand apari tu/ Vrand libertatea sa mi-o ingropi/ si, razgandindu-te,/ Dezvolti pasiune pentru arheologie// Gasesti: idei tampite, praf,/ Decizii proaste, „foste” sub valoarea ta,/ Dezordine, intr-un dulap imens,/ Poeme scrise pentru altele, desigur,/ si lanturi ce-am purtat si-au ruginit// Dar nu ma-ntrebi cine-s acum,/ Ma-ntrebi mereu cine am fost…” (Din mila burlaciei). Si, nu in ultimul rand, argumentul poeziei-sentinta, care se lasa citita cu toate sansele de a deveni memorabila: „Fiecare barbat ar vrea/ Sa ramana in memoria femeii/ Asa cum ar vrea/ Sa ramana in istorie…” (Dorinte). Concluzia: simplitate, sentimentalism si poeme „de citit” marca Flaviu George Predescu.
Se vorbeste in istoria gandirii ca filosofia nu este altceva decat mirarea omului in fata lumii, iar actul poetic este minunarea omului in raportul sau cu universul interior si realitatea exterioara. A trai poezia consta in a surprinde miracolul, iar a scrie poezie inseamna transpunerea miracolului in cuvant. La aceste poeme gasim formula poetica de a cauta miracolul de a fi al omului in universul concretetii. in notatii simple, cautand semnificatiile absolute ale realului in trairea vietii de zi cu zi, pigmentand lirismul cu fina ironie, poezia lui Flaviu George Predescu convinge. Nu degeaba il numea poetul Ion Cristofor un „conchistador al cotidianului”. Dovada ca, si prin acest volum, poezia merge mai departe!