Cuvânt înainte de: George Banu, Vasile Sebastian Dâncu, Ovidiu ŞimoncaPostfață de Bogdan ComaroniÎl admir pe Octavian Hoandră pentru că s-a întors la scris, la un scris nonficţional despre izolare, singurătate şi prietenie, după ani lungi de navetă Cluj-Bucureşti, pentru a realiza emisiuni de televiziune. Întoarcerea la scris s-a petrecut exact într-o perioadă tulbure, ciudată, când am stat izolaţi în case şi peste noi au curs stări de urgenţă şi de alertă. Nu-i simplu să fii lucid timp de două luni, să încerci să nu fii copleşit de panică, de groază sau de resemnare. (Ovidiu Șimonca)* * *(…) am crezut că prietenul meu Tavi este un sceptic. Dar îmi dau seama că m-am înșelat. Uneori mi s-a părut că scepticismul din poezia și eseurile sale nu este o formă de depresie artistică sau rezultatul unei experiențe de letargie sufletească, ci este mai ales o modalitate de a căuta echilibrul între trecut și prezent, între suflet și minte, că face mereu un fel de radiografie, în sens blagian, a unei memorii culturale care crede el că se reflectă în matricea individuală, cel puțin în personalitatea marilor spirite. (Vasile Sebastian Dâncu)* * *Cât de sensibile și vii pot fi asemenea observații unde generalul și particularul se confundă, se înmănunchează și totodată conservă seducția distanței!… Tavi scria, la rândul său, un mic tratat fragmentar Despre România, de care, astfel, mă regăseam apropiat, informat și, implicit, mai puțin străin. Aceste scrisori mi-au permis să rămân în intimitatea țării pe care o frecventam asiduu în ultimii ani și de care, grație lor, nu mă îndepărtam! (George Banu)* * *Octavian Hoandră nu a dat online-ului numai un jurnal de suflet, când mai vesel, când mai trist, ci un document cu valoare jurnalistică, literară și, foarte important, istorică. Citindu-l, în această carte cât o viață, ieșită de sub fizicul tipar de altădată, o să înțelegeți exact ce vreau să spun. (Bogdan Comaroni)* * *Ne trăim viața plini de speranță, fără să ne gândim la ce ne spune Aristotel, adică să nu ne dorim doar plăcere, ci mai ales absența suferinței… Deodată, cutremurul pande­miei ne face să constatăm că așa-zisa fericire și plăcerea nu sunt decât himere, iar realitatea „căzută” dintr-o dată peste noi nu este altceva decât frică, durere și moarte. Ce ne rămâne de făcut? Să ne ascundem în case, să ne ferim unii de ceilalți, să ne urâțim viețile. Noroc că suntem o generație care și-a trăit viața. Ne-am trăit copilăria și tinerețea, așa că avem ce să ne amintim. Ne reluăm și ne frunzărim amintirile, recitim, descoperind și subliniind alte și alte pasaje din cărțile care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Literatura își capătă locul ei datorită sensului pe care îl dă vieții noastre. Iar între timp viețuim și scriem gândind. Atâta cât ne este îngăduit. (Octavian Hoandră)* * *OCTAVIAN HOANDRĂ este jurnalist editorialist la Evenimentul zilei și realizator al emisiunii de politică și cultură „Realitatea românească” – Realitatea TV.Cărți publicate: Dreptul la frică (roman), Editura Exe, Cluj-Napoca, 1992; Praful roșu (proză scurtă), Editura Arhipelag, Târgu-Mureș, 1995; Eclipsa de la capătul tunelului (publicistică), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996; Vremea hienelor (publicistică), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007; Cum a murit România, cum am murit eu (publicistică), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010; Jurnal la Klausenburg (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Journal à Klausenburg (poeme), Éditions Edilivre, Paris, 2013; Opiniile unui străin absolut (eseuri), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Ianuarie și alte amărăciuni (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Fiecare pustiu cu vorbele lui (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Les Opinions d'un étranger absolu (essays), Éditions Edilivre, Paris, 2014...

Nu este legitim sa se pretinda unui jurnalist sa dea tabloul bine articulat conceptual al unei societati, care ramane, in definitiv, treaba sociologilor si filosofilor. Este potrivit insa, fiind in logica lucrurilor, sa i se pretinda veridicitatea asertiunilor si sa aiba mereu in vedere posibilitatea unui astfel de tablou. Octavian Hoandra isi ridica vocea din randurile celor dezamagiti de ritmul tranzitiei din Romania si de turnura recenta spre un liberalism desfigurat, ciocoiesc, a schimbarilor din tara. Dar, in vreme ce multi alti jurnalisti si nejurnalisti isi exhiba nemultumirea intr-o publicistica pur subiectiva, ce nu se mai practica in epoca stiintelor sociale, Octavian Hoandra mobilizeaza mijloace intelectuale datorate culturii literare, lecturilor de istorie recenta si experientelor jurnalistice pentru a se exprima.Andrei Marga..