Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi.
Au trecut douăzeci de ani de când Israelul, ţara smulsă din ghearele deşertului de vizionarii veniţi din toate colţurile Europei la începutul secolului XX, şi-a declarat independenţa.În timp ce Iolek Lifshitz încearcă să-şi ţină fiii aproape, în kibbutzul Granot, aceştia caută să evadeze cu orice preţ. Fiul cel mic, Amos, alege o carieră militară în locul celei de agricultor, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei căsnicii nefericite cu o frumoasă femeie lunatică, ce încearcă zadarnic să aibă un copil, fuge din kibbutz cu gândul de a trece graniţa, în Iordania, atras de mirajul oraşului săpat în stâncă, Petra. Înainte de a pleca îşi încredinţează soţia unui imigrant rus nou-venit, Azaria Ghitlin, personaj extrem de pitoresc. Intrarea în scenă a acestuia pare să promită odihna râvnită de toţi.
Rodica Grigore, „Pacea, odihna şi căutarea de sine“ (Observator cultural, februarie 2012)
